Vă aduceți aminte de ziua în care Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, a anunțat că de la 1 aprilie 2022 se majorează cu 130% prețul gigacaloriei? Adică 330 de lei pentru 1 Gcal? Dacă nu, nu contează. Pentru că 1 aprilie este... 1 aprilie, „ziua păcălelilor”!

Începând cu vara lui 2016, la frâiele judeţului Sibiu s-a instaurat un regim administrativ condus de „doamna preşedintă” Daniela Cîmpean (aceasta este titulatura cu care ai voie să i te adresezi) și al cărui management se dovedeşte a fi unul bazat pe alte considerente decât cele de eficienţă a utilizării banului public.

Nu sunt un fan al președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski. Asta nu înseamnă că nu-l admir. Pentru puterea lui de a fi un altfel de politician. A vorbit parlamentarilor din cele mai puternice state ale lumii. Dar nu s-a dat în lături nici să vorbească (prin intermediul) Parlamentului României. Nu i s-a părut ceva sub notorietatea lui. Nu i s-a părut înjositor să-și recunoască greșeala de a fi minimizat rolul minorităților. Și a promis că va rezolva această chestiune. Chiar este mare lucru.

La început ne-am pus întrebarea de ce prețul la pompă al carburanților a luat-o razna. 7 lei per litru era deja de neconceput pentru mulți dintre șoferi dar, mai ales, pentru producătorii de alimente și bunuri și pentru prestatorii de servicii. Apoi a început războiul în Ucraina și pragul psihologic „7.99/litru” ni s-a părut acceptabil. Ba am dat și iama în benzinării pentru a ne face stocuri de carburant.

Vizita vicepreședintelui american Kamala Harris în România și Polonia s-a finalizat în moduri diferite. Astfel, sprijinul concret pe care îl acordă Statele Unite Poloniei constă în două baterii „Patriot” pe care le-a și livrat dealtfel. Plus 4.700 de militari trimiși suplimentar, peste cei 5.000 care sunt deja staționați în Polonia.

Nu de puține ori legea se modifică după bunul plac sau nu se aplică, iar Constituția este redusă la nivelul unei broșuri opționale. Așa s-a întâmplat și la Camera Deputaților vizavi de un act normativ care viza doar o modificare de structură organizatorică. Numai că s-a ajuns, printr-o modificare ilegală, ca toate doctoratele scrise și susținute până în 2011 să fie „grațiate” de o potențială acuzație de plagiat.

Bucurie mare în spațiul carpato-danubiano-pontic, au fost eliminate restricțiile. Mască, certificat, vaccinare și ce mai inventase Arafat sunt istorie. E atâta neliniște în țară încât simțeam nevoia unei raze de soare. Întoarcerea la normalitate o primim ca pe o concesie a Guvernatorului Iohannis. Suntem îngrijorați, chiar înfricoșați de război, cui îi mai pasă de mizeriile pe care le fac politicienii. Între timp Guvernul a eliminat transparența decizională. Ne apropiem de dictatură.

Bucurie mare în spațiul carpato-danubiano-pontic, au fost eliminate restricțiile. Mască, certificat, vaccinare și ce mai inventase Arafat sunt istorie. E atâta neliniște în țară încât simțeam nevoia unei raze de soare. Întoarcerea la normalitate o primim ca pe o concesie a Guvernatorului Iohannis. Suntem îngrijorați, chiar înfricoșați, de război, cui îi mai pasă de mizeriile pe care le fac politicienii. Între timp Guvernul a eliminat transparența decizională. Ne apropiem de dictatură.

Criza noastră continuă merita o recunoaștere, o formalizare prin care să-i recunoaștem importanța. Dacă tot traversăm vremuri tulburi cineva s-a gândit că este momentul să desăvârșească emanciparea Armatei de sub controlul societății civile și să legalizeze abuzurile. Un pachet de „alterări” legislative pe care MApN îl avea pregătit de ceva timp. Încă din perioada de tristă amintire în care ministerul era condus de actualul premier. N-a fost să fie. Izolat și sabotat, Dîncu iese pare revoltat.

Războiul din Ucraina nu mai este doar o ciocnire între armate. Termeni ca „hibrid” sau „asimetric” sunt deja eufemisme pentru ce se întâmplă. Războiul de lângă noi este total. Armatele sunt doar o parte din confruntare. Cea mai urâtă și care provoacă cele mai mari tragedii. Războiul informațional nu face decât să amplifice efectele ciocnirilor politice și a sancțiunilor economice. Războiul este o decizie eminamente politică. Doar suferința și dramele sunt ale popoarelor.

La aproape 2 ani de la impunerea stării de alertă, prelungită ilegal în fiecare lună, Iohannis a hotărât că putem renunța. Întâiul epidemiolog al țării a decis, iarăși, că am răpus pandemia. La 10 zile de când frontiera cu Ucraina este asaltată de vecinii noștrii groful de la Cotroceni s-a deplasat într-o tabără de refugiați. Când dacă nu acum? Era aglomerat și multă disperare zilele trecute, iar el era foarte ocupat. Între timp s-a comutat și Arafat de pe modulul „pandemie” pe cel de „război”.

Nu ne sperie războiul. Indiferent ce se întâmplă la granițe politicienii au timp și energie să-și impună protejații în funcții. Posturi bine remunerate și unde incompetența se ascunde în spatele unui grup de „sprijin decizional”. Sunt promovați miniștri sau premier, generali sau comandanți, limite nu există. Eșecul și impostura se recompensează cel mai adesea în România. Am aspirat către meritocrație și primim constant mediocrație de la o rezidocrație care-și cultivă moștenitorii.

Incompetența și incapacitatea de a lua decizii, oportun și eficient, se ascund ușor în spatele unui „task force”. Suntem țara comisiilor, comitetelor și grupurilor de lucru. Niciun politician nu este capabil să își asume responsabilitatea deciziilor importante. Toți sunt doctori în promisiuni și angajamente, toate ulterior încălcate. Majoritatea se urcă pe dramele celor mulți, în speranța unui plus de imagine. Le lipsește decența și nu evită politizarea chiar dacă copiii sunt cei care suferă.

„Unde se va opri Putin?”, este întrebare rostită cel mai des în aceste zile. Întărită de afirmația „armata rusă este la câțiva kilometri de România”. Oare de ce nu ne întrebăm ce vom face noi, România, de acum încolo? Încotro o apucăm? Suntem pregătiți să înfruntăm noua ordine mondială? Noile reguli? Pentru că despre asta ar trebui să fie vorba: despre România. Nu despre Ucraina, Rusia, SUA, Argentina, Italia, Germania, Ungaria sau Congo.

Războiul e un bun prilej pentru acoperirea unor subiecte care provoacă neliniște în unele medii. În România procurorii sunt magistrați și au drepturi egale cu judecătorii. Un stat eșuat, în care autoritatea este exercitată discreționar. Legal procurorul este doar un angajat al statului care are, incontestabil, o subordonare politică. Constituția e fermă „Justitia se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecatorești stabilite de lege.”

America și Rusia și-au disputat permanent supremația globală. Au transferat competiția inclusiv în spațiul extra terestru. Doi dintre cei mai mari jucători de șah ai tuturor timpurilor sunt un american și un rus. Foarte mulți își imaginează o confruntare între Bobby Fischer și Gary Kasparov. Anduranța și precocitatea lui Fischer versus longevitatea și recordurile lui Kasparov. Astăzi avem Joe Biden versus Vladimir Putin.

Occidentul este determinat să aplice sancțiuni drastice Rusiei, ripostă la o eventuală invadare a Ucrainei. Dincolo de amenințările belicoase și declarațiile de solidaritate, Vestul are temeri. Strategia lui Putin, de a transforma Rusia într-o fortăreață, a avut în vedere tocmai situațiile în care politica sa agresivă va genera reacții ferme. Indiferent cine crede că poate câștiga, în realitate toți beligeranții pierd. Pagubele colaterale nici nu sunt luate în calcul. Aici intră România.

În distopia lui George Orwell 1984, Ministerul Păcii cultiva războiul, Ministerul Iubirii tortura și Ministerul Adevărului minciuna. Unele corporații farmaceutice au fost criticate pentru implicarea în activități ilegale. Dare de mită, trafic de influență, medicamente distribuite fără aprobare sau fără comunicarea efectelor adverse. Etica și integritatea cauționează încrederea. Într-o societate așezată pe valori morale oneste. Altfel, când banii guvernează, adevărul ajunge să fie placebo.

Din seria „Vasilică, unde te duci tu așa de inopinat, circumspect și reflexiv?” avem parte de un nou episod. Ministrul apărării din România a participat, personal, la ceremonia de semnare a unor documente la sediul Alianței din Bruxelles. A ținut chiar un discurs. Momentul va rămâne păstrat drept contribuție a efortului nostru de a ne afirma ca lideri regionali. Furnizori de umbrele de securitate.

„Sărbătorim” curând 3 luni de când PNL și PSD dezbat, dar nu se înțeleg, ce măsuri ar trebui luate pentru a ne scoate din crizele pe care le traversăm. NATO are 29 de membri. Un fleac să decidă, unanim și oportun, soluții pentru a neutraliza acțiunile Rusiei. La București e veselie mare că există o criză sanitară și una de securitate. În spatele lor se pot ascunde mai ușor alte crize care macină dramatic țara: una economică și alta politică. Românul simte în fiecare zi indolența guvernanților.