Ar trebui să ne bucurăm pentru că, în sfârșit, a fost închis dosarul Roșia Montană? Greu de spus. Am rămas și fără aur și fără Roșia Montană ca zonă istorică, turistică. Sigur, contractul de exploatare era dezavantajos, riscurile de mediu erau mari. Statul român, într-un final, și-a făcut datoria, a închis dosarul „pe zero”. Pe de altă parte , apropo de societatea civilă, zona a fost dată uitării. Nu s-a investit nici măcar un leu acolo, în refacerea localității și a obiectivelor istorice.

730 de zile de război în Ucraina. Un conflict care amintește de perioada 1935-1945. Atunci, Franța și Anglia l-au crezut pe Hitler când spunea că nu are de gând să atace pe nimeni. Și așa i-au permis să distrugă mai multe state europene. Acum, Franța, Germania sau Turcia au căzut în aceeași capcană, întinsă de un alt personaj malefic, Vladimir Putin. Mai mult, câteva state NATO au făcut afaceri cu RuZia, în domeniul militar, de zeci de miliarde USD. Mai aveam să le vindem și avioane de luptă.

Comunicarea precară este cea mai mare problemă cu care se confruntă Europa și SUA în această perioadă. Greu de dovedit cine este artizanul acestui fenomen. Cert este doar că folosește forțelor interesate în a destabiliza grav societățile democratice. Fie că este vorba de Rusia, China sau alții. Mai adaugi puțină prostie și ai imaginea completă a haosului care ne guvernează viața.

Dacă te uiți la știri mai mult de 60 de minute ajungi să iei prânzul cu masca de gaze pe față și cu pușca de asalt în poală. Ești supus unui asalt informațional cum rar s-a mai văzut. Evident, nu sunt un general român pensionat ca să fiu expert în-tot-și-n-toate și să vă luminez despre cauzele acestui „atac” mediatic. Bănuiesc că așa TREBUIE. Spaima vine odată cu fiecare cartuș tras, fiecare rachetă-n zbor către țintă, fiecare tunel în care ai avea o șansă să zărești „luminița”.

De fiecare dată când vine vorba să facem ceva „la scară națională” începem să căutăm motive (cât mai multe) „să NU facem x sau y”. De ce oare nu începem cu „să DA...”? Este mai ușor să găsim argumente contra? Așa pare... însă asta ar fi cea mai mică problemă.

Directorul Aeroportului Internațional Brașov – Ghimbav, Alexandru Anghel, a fost demis de Consiliul de Administrație al AIBG. Motivele, potrivit presei locale, sunt lipsa de comunicare și transparență în luării unor decizii, neîndeplinirea unor sarcini transmise, dar și acțiuni care au adus prejudicii funcționării aeroportului, ba chiar a pus în pericol funcționarea acestuia.

Câteva întrebări mă tot macină de ceva timp. Oare ce este în neregulă cu noi, oamenii? Ne-am atins cumva limitele? Mă uit la protestele palestinienilor (sau suporterilor acestora). Cum îi deosebesc pe aceștia de cei care au permis Hamas să ucidă femei și copii/bebeluși? Am încercat să găsesc în mulțimile de prin Londra, Madrid, Paris sau Berlin o lozincă, o ceva din care să reiasă că este „condamnat terorismul” sau măcar „noi nu suntem Hamas”. Nu am găsit.

Televiziunile de știri și site-urile care se respectă s-au întrecut în a prezenta principalele măsuri fiscal-bugetare ale „reformei Ciolacu”. Multe calcule, aceleași scumpiri. Dar foarte bine au făcut. În consecință, îmi rămâne „șansa” de a vă aduce aminte CE-I LIPSEȘTE acestei „revoluții fiscal-bugetare”. Pentru că, fără toate cele de mai jos, nu ne rămâne decât să ne delectăm cu încă o reformă de tip „ciolan”. Aceeași goană după resurse.

Îngrijorarea privind „ascensiunea” Inteligenței Artificiale este, fără doar și poate, justificată. De ce? Pentru că în buna tradiție a „știrii apocalipsă”, IA se va revolta împotriva Creatorilor și ne va ucide pe toți. De ce IA ar „trăi” pentru acest singur scop în „viața” ei? Cu ce o încurcăm? Nu are nevoie de apă, nu are nevoie de hrană. Nici măcar de pat. O poate ploua, poluarea nu o afectează. Avem atât de puține de împărțit. Poate e proastă... atunci de ce-i spune Inteligență Artificială??

Nu se aștepta nimeni la cine știe ce dezbatere publică pe tema eșecului societăților emitente de RCA dar parcă de data aceasta s-a întrecut măsura. Dacă se continuă în același ton, este clar că în România nu se va mai putea vorbi, curând, de asigurări auto obligatorii. Tot ce s-a înțeles, în ultimele zile de dezbateri televizate, linșaje și interese exprimate fără nici un discernământ, este că ASF a distrus RCA-ul în România. Să-și dea demisia. „Ca să o luăm noi”, parcă ar spune politrucii.

Sunt convins că exact asta comemorăm: sfârșitul Erei Civilizate. Mileniul III, 24 februarie 2022, este momentul în care un stat din Europa decide că are nevoie de „spațiu vital” și atacă o țară vecină. Discuțiile ar trebui să se oprească aici pentru că nimic nu justifică o astfel de acțiune. Este înfiorătoare, teribilă.

Când impui o taxă, în special de solidaritate, trebuie să ai, evident, argumente solide. Mai mult, ba nu, cel mai important este bine să fii în stare să dovedești că banii strânși prin intermediul acelei taxe vor fi cheltuiți „cu folos”. Adică... să poți anticipa întrebări de genul „în ce domenii vor fi cheltuiți, cu prioritate, banii?”, „sumele vor fi risipite pentru angajări la stat, pe agenții sau instituții noi?”, „pe ce perioadă se va aplica taxa?”.

„A fost aprobat bugetul pentru 2023. O știre banală dacă nu te-ai uita peste cifre”. Așa am început și anul trecut. Și acum doi ani. Pot continua: este bugetul cu cel mai mare PIB din istorie (313,55 mld. euro, chiar și la un curs euro de 5 lei!) și venituri la buget de 109 mld. euro, în creștere cu 21 mld. euro. Se spune, în legea bugetului, că vor crește încasările din TVA cu 20%. Cum?? Singura explicație ar fi legată de nerambursarea TVA.

Active ruseşti în valoare de 300 miliarde de dolari au fost blocate la nivel global. Potrivit altor surse, activele în cauză ar valora chiar 500 miliarde de dolari. În România nu există o evaluare oficială a acestor valori. Mai mult, la noi nu se cunoaște nici o sancțiune „în vigoare” la adresa intereselor rusești. Rivalizăm, din acest punct de vedere, cu Ungaria - a aplicat sancțiuni în valoare de... 3.000 de euro.

Pun pariu că prima întrebare care vă macină este legată de relația dintre cele 4 „categorii profesionale”. În mod normal nu ar trebui să fie vreo legătură. Din păcate, noi nu suntem normali, deci au o legătură. Întotdeauna am avut guverne pigmentate cu tehnocrați. Sau așa își spuneau la seratele politice de la Snagov.

În cadrul discursului său cu ocazia anexării ilegale a 18% din Ucraina, Vladimir Putin a spus că Vestul, sau „Occidentul decadent”, a vrut mereu să distrugă RuZia, să o „omoare”, să-i fure resursele. Însă orice om al planetei, dacă are bunul simț să se documenteze un pic, realizează imediat cât de mare este aberația. Singura vină a Occidentului este că a vrut să „distrugă” RuZia pompând acolo „câteva” mii de miliarde de euro.

Vizita vicepreședintelui american Kamala Harris în România și Polonia s-a finalizat în moduri diferite. Astfel, sprijinul concret pe care îl acordă Statele Unite Poloniei constă în două baterii „Patriot” pe care le-a și livrat dealtfel. Plus 4.700 de militari trimiși suplimentar, peste cei 5.000 care sunt deja staționați în Polonia.

Nu de puține ori legea se modifică după bunul plac sau nu se aplică, iar Constituția este redusă la nivelul unei broșuri opționale. Așa s-a întâmplat și la Camera Deputaților vizavi de un act normativ care viza doar o modificare de structură organizatorică. Numai că s-a ajuns, printr-o modificare ilegală, ca toate doctoratele scrise și susținute până în 2011 să fie „grațiate” de o potențială acuzație de plagiat.

La început ne-am pus întrebarea de ce prețul la pompă al carburanților a luat-o razna. 7 lei per litru era deja de neconceput pentru mulți dintre șoferi dar, mai ales, pentru producătorii de alimente și bunuri și pentru prestatorii de servicii. Apoi a început războiul în Ucraina și pragul psihologic „7.99/litru” ni s-a părut acceptabil. Ba am dat și iama în benzinării pentru a ne face stocuri de carburant.

Într-un an, prețul energiei electrice a crescut de la aproximativ 90 de euro/Mwh la peste 700 euro Mwh. Cum a fost posibil... prea puțini explică sau, dacă o fac, sunt prezentate argumente care țin exclusiv de context. De soluții ce să mai spunem, în afară de „subvenționare” și „reducerea taxelor” nu avem mai nimic. Sentimentul predominant este că „se ascunde ceva”. Ce știu ei, guvernanții, și nu știm noi, plătitorii de facturi?