Vizita vicepreședintelui american Kamala Harris în România și Polonia s-a finalizat în moduri diferite. Astfel, sprijinul concret pe care îl acordă Statele Unite Poloniei constă în două baterii „Patriot” pe care le-a și livrat dealtfel. Plus 4.700 de militari trimiși suplimentar, peste cei 5.000 care sunt deja staționați în Polonia.

Nu de puține ori legea se modifică după bunul plac sau nu se aplică, iar Constituția este redusă la nivelul unei broșuri opționale. Așa s-a întâmplat și la Camera Deputaților vizavi de un act normativ care viza doar o modificare de structură organizatorică. Numai că s-a ajuns, printr-o modificare ilegală, ca toate doctoratele scrise și susținute până în 2011 să fie „grațiate” de o potențială acuzație de plagiat.

La început ne-am pus întrebarea de ce prețul la pompă al carburanților a luat-o razna. 7 lei per litru era deja de neconceput pentru mulți dintre șoferi dar, mai ales, pentru producătorii de alimente și bunuri și pentru prestatorii de servicii. Apoi a început războiul în Ucraina și pragul psihologic „7.99/litru” ni s-a părut acceptabil. Ba am dat și iama în benzinării pentru a ne face stocuri de carburant.

Într-un an, prețul energiei electrice a crescut de la aproximativ 90 de euro/Mwh la peste 700 euro Mwh. Cum a fost posibil... prea puțini explică sau, dacă o fac, sunt prezentate argumente care țin exclusiv de context. De soluții ce să mai spunem, în afară de „subvenționare” și „reducerea taxelor” nu avem mai nimic. Sentimentul predominant este că „se ascunde ceva”. Ce știu ei, guvernanții, și nu știm noi, plătitorii de facturi?

Litoralul românesc a ajuns un fel de paria în economia românească. Românii preferă destinațiile externe iar patronii de pe litoral se „plâng” că nu au ce face vizavi de investiții, prețuri, calitate, pentru au doar 2 luni la dispoziție să facă bani. Cam astea sunt datele problemei. Și singura scuză.

Vă aduceți aminte de ziua în care Nicușor Dan, primarul general al Capitalei, a anunțat că de la 1 aprilie 2022 se majorează cu 130% prețul gigacaloriei? Adică 330 de lei pentru 1 Gcal? Dacă nu, nu contează. Pentru că 1 aprilie este... 1 aprilie, „ziua păcălelilor”!

Începând cu vara lui 2016, la frâiele judeţului Sibiu s-a instaurat un regim administrativ condus de „doamna preşedintă” Daniela Cîmpean (aceasta este titulatura cu care ai voie să i te adresezi) și al cărui management se dovedeşte a fi unul bazat pe alte considerente decât cele de eficienţă a utilizării banului public.

Nu sunt un fan al președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski. Asta nu înseamnă că nu-l admir. Pentru puterea lui de a fi un altfel de politician. A vorbit parlamentarilor din cele mai puternice state ale lumii. Dar nu s-a dat în lături nici să vorbească (prin intermediul) Parlamentului României. Nu i s-a părut ceva sub notorietatea lui. Nu i s-a părut deloc înjositor să-și recunoască greșeala de a fi minimizat rolul minorităților în țara lui. Și a promis că va rezolva această chestiune.

În fiecare zi căutăm argumente care să ne alimenteze speranța că pandemia se apropie de sfârșit. Imunitatea de turmă sau obediența turmei contează mai puțin sintagma, doar să-i spună cineva coronavirsului că ne-am cam săturat. De mască, de aberații sau de tentațiile de ne apleca mai serios asupra unor teorii ale conspirației. Prea e bine pentru cei bogați și tot mai rău pentru săraci. Prea vin valuri la comandă și variante fără număr. Prea mult... „prea ca la țară!”

„Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva.” spunea Octavian Paler. Problemele încep când irosești indulgența de care ai parte la început. Prima impresie, pe care un candidat la funcții publice o lasă electoratului, este cea care determină evoluția ulterioară. Nu suntem neliniștiți de incapacitatea națiunii de a produce lideri. Ne mulțumim cu ce avem și alegem, întodeauna, răul cel mai mic. Cel puțin așa credem noi.

Atât de mult am rafinat obediența încât și când cerșim pare că ne complimentăm stăpânii. Nimic nu ne suprinde, după două milenii în care am fost conduși de lideri dispuși să îngenuncheze și să sacrifice națiunea dacă interesul personal impune. Suntem specialiști în analize, comentarii și judecăți de valoare. Despre alții, niciodată despre noi. Vindem ieftin, cumpărăm scump. Iluzii, bunăstare, securitate, țara, poporul... orice.

Dezbaterea nu este sinonimă cu antivaccinismul. Nici îndoiala pe care o inspiră comunicatele unor persoane lipsite e profesionalism nu este rezultatul incapacității oamenilor de a discerne între bine și rău. În Agora antică toți cetățenii aveau dreptul să vorbească, indiferent de starea lor materială. Ideea că democrația are nevoie de un câine de pază elimină însăși esența noțiunii. Cu atât mai mult cu cât câinele îi este credincios stăpânului care-i dă mâncare.

Indiferent cât de mult se agită sau încearcă să mai pară relevanți, unii argați și-au consumat vigoarea politică. Mulți nici nu au avut vreodată. Frământările interne din PNL și cele sociale din țară provoacă satisfacție opoziției din Guvern, PSD. Sunt și vești care provoacă insomnii partidului roșu. Guvernarea a fost tentantă doar pentru miliardele din PNRR, altfel se odihneau, nu le tulbura nimeni somnul parlamentar. Incompetența echipei câștigătoare provoacă neliniște ciolacilor.

Faptul că parte din mass media reprezintă, fără perdea, interesele partidelor politice nu mai este o noutate. Deontologia profesională a rămas o sintagmă utilizată doar de nostalgici sau inconștienți. Fiecare partid politic a încercat, discret sau agresiv, să-și subordoneze cel puțin o televiziune și cât mai multe publicații online. Cei care sunt conștienți că menținerea la putere depinde de controlul și manipularea maselor accesează și alte instrumente, mai sofisticate.

Guvernul român este un haiduc modern. Apără bogații în detrimentul săracilor și se prevalează de exemplul minorităților pentru a impune obligații majorității. Întotdeauna ne-am uitat spre Occident și am clamat bunele practici pentru a implementa diverse „scheme” în România. De cele mai multe ori am încercat să facem asta fără a ține cont de particularitățile și cultura spațiului nostru, în egală măsură balcanic și mioritic. Cantitatea înaintea calității, cam asta este deviza noastră.

Nerușinarea politicienilor nu are limite. De la declarații elucubrante la manelisme intelectuale și decizii arbitrare, nimic nu este le pare degradant sau compromițător. Au convingerea imunității. Față de lege, de oprobiul opiniei publice, de propria conștiință, de morală sau decență. În sprijinul lor, o parte importantă a mass media depune eforturi pentru a le spăla imaginea și a limita pagubele pe care le produc. Din inconștiență, incompetență și impertinență.

România este un stat decuplat de istorie. Un popor incapabil să-și aleagă lideri care să-l scoată din eternul marasm în care ne zbatem. Privim cu invidie cum alte popoare renasc din cenușă sau pur și simplu își poartă cu mândrie identitatea națională. Noi avem parte doar de hiene și prădători. În mass media sau la vârful Statului, mercenari lipsiți de scrupule se arată dispuși să susțină orice sau pe oricine. De la începutul existenței noastre am venerat trădătorii.

Așezarea la intersecția intereselor Marilor Puteri este, de sute de ani, Golgota României. Alții ar fi exploatat oportunitatea, noi ne-am văicărit și condamnat impotența conducătorilor. Am acceptat cu indiferență ca promovarea unor personaje de vodevil, în funcții de conducere, să fie constanta partidelor de aproape 2 secole. Politicianul român trebuie să fie anost intelectual, dar arogant comportamental, lipsit de profunzime, dar impertinent făță de popor. Restul e poveste. Tristă, românească.

Câteva considerații despre greva STB. Mai exact despre decizia sindicaliștilor de a nu respecta o hotărâre judecătorească. Așadar, când trăiești într-o țară în care înalții demnitari, politicienii de top, sau alte „vedete” politice, nu respectă LEGILE, propriile legi, este foarte greu să mai ceri asta oamenilor de rând. A respecta legea în România, chiar și Constituția, este o dovadă de slăbiciune.

Războiul cu noi înșine, cu putregaiul din societate și cu impostorii urcați în funcții de decizie este mai aproape și mai important decât gâlceava marilor puterii. România se confruntă cu agresiuni zilnice la adresa structurilor care ar trebui să-i determine evoluția. Nimic nu a scăpat pandemiei care a compromis funcționarea firească a societății. De zeci (chiar sute) de ani așteptăm soluții din exterior. Eventual un vaccin care să eradicheze virusul instituțional.