Am văzut (și auzit) discuții interminabile despre „cine este cel mai hoț din țară?” sau despre „cine este spionul rușilor?”. La prima se răspunde din start, nu este nevoie de o emisiune, cel mult o știre într-un jurnal: aproape toți. Nu a existat vreo reformă politică, nu a existat nici măcar o intenție. La a doua, nu trebuie să fii spion ca să ții cu rușii, trebuie să fii dement, prea puțin alfabetizat. Sunt cunoscuți și acești candidați (nici măcar de o știre nu este nevoie).

Am pierdut 3 (trei!) săptămâni ca să ajung într-un punct în care sunt la un pas să decid să nu mă duc la vot. M-am săturat de îndemnuri la „vot pentru stabilitate” sau „vot util”. Pentru a cui stabilitate, pentru cine este util?! Pentru aleși sau pentru mine, ăla de „aleg” ca prostul??

Politica externă a țării este o glumă proastă - singura reușită din ultima vreme ar fi că am ajutat Ucraina. Politicile economice și sociale interne stau sub semnul populismului. Nu avem soluții pentru jaloanele din PNRR, am „absorbit” (cheltuit efectiv) doar 3 miliarde din 60, sistemul de pensii este o pomană și nu un merit pe termen lung (pentru oamenii care au muncit), sistemul de sănătate nu face altceva decât să-i înnebunească pe medici, infirmiere, asistenți și pacienți. Nici nu mai pomenesc de Educație... nu mai există.

Cu toate acestea, noi suntem siliți de un politruc, un erou fals, un elitist, un administrator închipuit, un manelist rusofil, un economist ratat și alți 7-8 neica-nimeni, să ascultăm delir electoral. Cu sprijinul larg al unei industrii mass-media căzută (aproape total) în sclavie financiară. Sau doctrinară. Nu vă amăgiți, dacă vedeți scris pe unele site-uri „nu luăm bani de la stat”, asta nu înseamnă mare lucru, în 95% din cazuri. Înseamnă doar că iau indirect, prin manipularea dumneavoastră. Niciodată nu am avut, ca acum, sentimentul inutilității actului jurnalistic. Am devenit acuzatori publici (Stalin ne-ar fi iubit maxim), păpușile unor demenți cu nimic mai prejos decât locatarii de la Kremlin.

Această campanie mi-a arătat cât de rău a ajuns clasa politică actuală. Și o mare parte din societate. Nici măcar nu se mai chinuie cineva să salveze aparențele. Anormalul este noul normal. Prostul este deșteptul care te salvează. Coruptul este noul cinstit. Treaba ta este doar să votezi și apoi, timp de 4-5 ani, să supraviețuiești în numele „binelui suprem”. Pe care-l știu doar Ei, tu nu mai ai acest drept.

Poate că i-am uitat pe cei care au pus la cale acest tip de campanie electorală. Nu. Însă mi-e silă să vorbesc despre semidocți care au reușit să insufle autosuficiența unor politicieni și așa praf. Acum nu-i mai poate scoate nimeni din bula lor. Și acești „comunicatori”, „experți în marketing politic”, au făcut-o pe bani grei. Bani publici. În timp ce tu trăiești din împrumuturi jumătate de an ca să te duci 6 zile în concediu la „Amara”.

Cum spuneam, m-am săturat de „răul cel mai mic” și de votul „util”. De ce sunt eu, alegătorul, nevoit să repar faptul că „dreapta” are 4 candidați și nu unul, hai doi? Nu s-au gândit la asta de a început? Nu au învățat nimic din alegerile anterioare?? Sau, cumva, este vorba despre altceva?

Nu trebuie să-mi asum eu, alegătorul, greșelile partidelor/candidaților. Nu este treaba mea să-i antrenez pentru un IQ cât de cât rezonabil, să zicem 40. 

Voi pune ștampila pe cine cred, cum cred.

P.S. Este și un referendum „pe București”, ați uitat? L-ați auzit pe Nicușor Dan (sau „societatea civilă”, aia care ține cu poporul) dezbătând chestiunile care fac obiectul plebiscitului? Eu nu. Păi ce, suntem toți experți în administrație publică? Sau trebuie să votăm „pe ochi frumoși”? Uite na, mie nu-mi place nici fața lui Nicușor, nici a celorlați primari. E bine așa?