Încep cu cea foarte rece, brrrr, mă iau fiorii numai când mă gândesc la seara trecută. Cea caldă e la final, să vă țină inima la căldură toată ziua.

Dintotdeauna am fost așa: mi-a fost frică de bogăție, de abundență. Pentru că am trăit modest întotdeauna, la țară la bunici sau cu ai mei la oraș, pentru că auzeam mereu că nu avem bani, că trebuie să avem grijă de bani, mereu era stresul că o să rămânem fără. Nu aveam prieteni care să aibă mai mult ca noi, nu știam ce înseamnă să fii bogat, dar am crescut cu această impresie că bogăția e obscenă. Că un om bun nu poate fi decât sărac sau modest. Că dacă ești bogat, sigur ai furat sau ai primit lucruri nemuncite, deci ai un caracter îndoielnic.

Am zis că nu postez nimic săptămâna asta, dar uite că subiectul acesta m-a scos din bârlog, pentru că e interesant și important.

Am ajuns în sfârșit la etapa în care copiii nu se mai joacă aproape deloc cu jucării. Gata, am scăpat de călcat pe LEGO, alunecat pe magnetice, căutat biluțe luminoase sub pat, cumpărat baterii pentru mașinuțe și accesorii pentru casele de păpuși. Aleluiaaa! Acuma dăm bani pe extra date mobile, brelocuri cu Taylor Swift și game passes, dar asta e altă discuție.

Azi am un dar pentru voi, dragile mele FETE și FEMEI.

Am ajuns să trăim o etapă la care mă uit cu îngrijorare de când ne-am mutat din România: mutarea primului copil din școala primară în școala secundară în Olanda. E un sistem complet diferit de cel românesc și, deși știu că ambii noștri copii sunt isteți și muncitori, tot mă temeam că, din cauză că suntem doar de trei ani în noua țară, copiii vor fi cumva dezavantajați. Nu din cauza rasismului neapărat, dar din cauza faptului că sunt noi, abia au învățat limba, noi, părinții, poate n-am făcut ce trebuie și așa mai departe.

Paa, copii, să aveți o zi bună, să vă distrați cu colegii, o să-mi fie dor de vooo….

De când am anunțat primul om, acum mai bine de 13 ani, că sunt însărcinată, aud numai

“Nu pot să scriu! Nu știu cum! Nu-mi vine nimic. Foaia albă mă paralizează!”

Mi-am început anul cu gândul la prietenele mele bune. Știți cum știu care sunt?

Cât de multe fetițe nu au fost iubite și prețuite, pentru că părinții lor, mai ales tații și bunicii, le-ar fi dorit băieți

Ei, dragii prințesei, se mai termină un an, ne uităm în urmă să vedem ce brânză am mai făcut și de data asta, facem planuri pentru anul următor, deși eu una fac planuri mereu, nu doar la început de an. Mintea mea e o moară de gânduri și planuri, nu e nevoie de vânt sau de apă, ea merge oricum. Știu că știți ce zic!

E Crăciun și pentru noi, părinții copiilor „altfel”

Poate ai impresia că, la fel ca tine, copilul tău dorește să construiască amintiri de neuitat în această vacanță. În orice vacanță.

Am rezumat pentru voi mai jos cele mai importante mesaje pe care le-am primit în dialogul cu dr. Iosif Niculescu despre afecțiunile uro-genitale foarte frecvente la menopauză (uscăciune vaginală, prolaps, incontinență urinară), dar și despre cum putem face să prevenim neplăcerile cauzate de menopauză.

Acesta este un eseu despre relația mea cu geaca de damă de-a lungul celor 45 de ani de existență.

În octombrie anul acesta, un adolescent de 14 ani din S.U.A. s-a împușcat în cap după ce s-a îndrăgostit de personajul AI cu care discuta în fiecare zi și a decis să se sinucidă ca să fie în sfârșit împreună cu ea (robotul).

Sunt în mașină cu Sofi. Plouă torențial. Ștergătoarele merg ca nebunele. Ascultăm o piesă aleasă de ea, ceva melancolic despre vacanțele din copilărie. În mașină e cald și semiîntuneric. Nu vorbim. Ea se uită pe geam, eu încerc să-mi pun gândurile în ordine. Caut printre ele cu degetele minții un gând de speranță. Ce ne așteaptă, Doamne? Va fi bine? Ce fel de bine va fi?

La Facultatea de Jurnalism am învățat că un jurnalist bun își ascultă mereu conștiința și se supune interesului public. E adevărat, nu sunt specialistă în politică, zona mea de expertiză este scrisul, iar tema despre care scriu public de 18 ani este educația. Exact de asta trebuie să scriu.

La capitolul cât de tari sunt unii români și cum schimbă ei cu adevărat lumea, azi vreau să vă povestesc despre Code for Romania.