Urăsc frigul, corpul meu nu tolerează deloooc temperaturile scăzute. Când dau cu nasul de frig, mă adun în mine, merg cocoșată, tremur, iarna afară am atât de multe straturi pe mine că mă mișc ca un robot din clipurile disco anii din ’80. Când apar glume din alea cu femei îmbrăcate în plapume, toate prietenele mi le trimit mie, sunt celebră pentru cât de mult urăsc frigul!

Prea des ne întrebăm copiii lucruri neimportante (cât au mâncat, cu cine s-au jucat la școală) și prea rar despre celelalte, cele importante. Pentru că nu știm cum s-o facem, pentru că ne e teamă, poate, de ce-am afla, pentru că încă mai avem de învățat despre cum să ne ascultăm copii fără să le ținem o predică sau să le dăm soluții.

“Am făcut atâtea prostii în viața mea, am fost atât de aproape să părăsesc lumea asta de atâtea ori… Faptul că sunt azi în fața voastră, spunând asta, vi se datorează vouă. Și iubitei mele, mama copiilor mei. Mulțumesc!”

Azi se face un an!

Ieri citeam la psihiatrul Vlad Stroescu despre crizele lui de seninătate, că el nu are atacuri de panică, el are atacuri de bine care-l țin și o oră. Desigur că m-am întrebat ce ia și de unde face rost, dar gândul imediat următor a fost: Interesant, el are atacuri de fericire, eu am atacuri de prostie. Ale mele țin chiar și o jumătate de zi!

Tot din cartea cea nouă la care lucrez pentru colecția Educație cu blândețe, scrisă de Jesper Juul, despre cele cinci pietre de temelie ale unei familii sănătoase, vreau să vă arăt un fragment despre limite.

Acum nouă luni am publicat aici textul Andrei, însărcinată și diagnosticată cu toxoplasmă. Pentru că există puține materiale pe internet pe tema asta și frica e mare, Andra și-a dorit să ofere experiența personală altor familii îngrijorate. Acum a revenit cu vești! Sunt bune, din fericire! Iată mai jos mesajul Andrei:Bună, Ioana!Am revenit cu vești legate de toxoplasmoza în sarcină. De unde să încep, oare?

Ivan a început acum în ianuarie școala normală de stat, ciclul primar, în groep 4 (copiii au între 7 și 8 ani). Anul trecut din februarie până în decembrie a făcut taal school, școala de limbă olandeză pentru copiii nou-veniți în Regatul Țărilor de Jos. de anul acesta sunt pregătiți pentru școala clasică, normală. Sunt evaluați, și el și sora lui, la nivelul unui nativ de 6 ani, ceea ce mi se pare incredibili și extraordinar.Amândoi spun că înțeleg ușor ce se vorbește la clasă, răspund cu ușurință corect, deocamdată nu le e greu. Au venit cu un nivel bun la matematică și științe, sunt fluenți în engleză, e normal să le fie ușor.

Să coc chestii delicioase când afară e vânt și plouă e una dintre strategiile mele secrete de supraviețuire din decembrie până în martie (asta, vinul fiert, lumânările și buiota, dar despre ele, data viitoare).

Nu sunt eu fana topurilor, mi se par tare subiective, nu mă vedeți des pe-aici cerând să mă votați pentru una sau alta, prefer să îmi văd de treabă, dar la acesta n-am putut rămâne indiferentă. E un top de vânzări. Cifre.

Toți copiii trebuie să știe povestea Annei Frank. Și adulții trebuie s-o știe.

Dacă pe 1 ianuarie fac sport, o să fac sport tot anul!

Au trecut multe luni de la ultimul raport de emigrare, au zburat direct, am vrut să scriu, dar nu am apucat, tot pe fugă, multe de făcut, de rezolvat, vacanțe, se face anul curând și eu încă mă simt ca într-un film despre viața altcuiva.

Lucrez la o nouă carte pentru colecția Educație cu blândețe, scrisă de Jesper Juul. De fapt, e o colecție de prelegeri pe tema celor mai importante cinci lucruri în orice familie. Cooperare vs. integritate personală este primul concept dintre cele cinci. Cum îmbini nevoia ta de a fi tu însuți cu nevoia de a coopera cu cei din jur? Cum ne învățăm copiii să facă asta, respectându-și totuși limitele personale?

Trei lucruri pe care cred că dacă orice părinte ar reuși să le facă, relația cu copiii lui ar fi mai lină:

PUTEM FACE LUCRURI GRELE.

Azi, Sofi și Ivan merg pentru prima oară la o școală olandeză normală. Au încheiat școala de limbă la care merg din februarie, profesorii lor au considerat că ei sunt la un nivel de neerlandeză suficient de ridicat cât să poată fi integrați în școala primară normală. Ivan este groep 4, Sofia groep 6. La celelalte materii sunt mai avansați (gr. 5 și 7), dar pentru că mai au de exersat limba, deocamdată merg în 4 și 6.

Pe la 20 de ani, nici măcar nu știam dacă oamenii de 43 de ani există cu adevărat. Era mama, desigur, care avea 44 când am terminat eu facultatea, și erau prietenii ei, care mereu au făcut parte și din viața mea, mai erau ceva profesori la facultate, pe care-i vedeam cumva fără vârstă, și cam atât.

Văd des pe grupuri întrebări de la părinți care doresc rezolvări rapide pentru situații practice. Ce carte recomandați pentru antrenamentul la oliță? Vreau ca fiul meu să fie mai curajos, ce carte recomandați? Cărți pentru stima de sine? Cărți ca să nu se mai teamă de întuneric? Cărți ca să scăpăm de suzetă? Povești pentru divorț?

Dacă alegi conștient să faci lucrurile altfel, să-ți crești copiii altfel decât ai fost crescut, altfel decât majoritatea, va fi greu.