Dintotdeauna am fost așa: mi-a fost frică de bogăție, de abundență. Pentru că am trăit modest întotdeauna, la țară la bunici sau cu ai mei la oraș, pentru că auzeam mereu că nu avem bani, că trebuie să avem grijă de bani, mereu era stresul că o să rămânem fără. Nu aveam prieteni care să aibă mai mult ca noi, nu știam ce înseamnă să fii bogat, dar am crescut cu această impresie că bogăția e obscenă. Că un om bun nu poate fi decât sărac sau modest. Că dacă ești bogat, sigur ai furat sau ai primit lucruri nemuncite, deci ai un caracter îndoielnic.
Mai multe din Diverse