Acum, eu nu sunt economist dar, ca jurnalist în domeniul economico-financiar, am trăit destule. Și știu așa: Banca Națională (prin angajații ei, plătiți din bani publici), ca și Guvernul României sau Parlamentul, trebuie să aibă grijă de avuția publică. Trebuie să facă în așa fel încât „averea” națională să fie bine gestionată și să ne aducă bunăstare. Nu supraviețuire. 

Apoi, când domnul Lazea vorbește de productivitate scăzută ar trebui să menționeze următoarele, dincolo de faptul că „românii nu muncesc bine”: că poate piața financiară nu este bine gestionată/reglementată (inclusiv de BNR), că poate managementul românesc este praf, că poate mai-marii-experți-analiști ai neamului au permis ca investițiile străine de pe la noi, mult lăudate, să se concentreze pe tehnologie la mâna a doua și chiar a treia? Cum măsori productivitatea sutelor de mii de români care au 2 sau chiar 3 job-uri? Faci media sau o stabilești pentru fiecare slujbă-n parte? 

Economistul-șef uită, de asemenea, că nu românii s-au „vândut” în primii 20 de ani de după 1990 ca fiind ăia „înalt calificați dar ieftini la pretenții salariale”. Guvernanții (ca el) au făcut asta. Ei bine, încă mai culegem roadele (a se citi salariile) acestei strategii (criminale) de „marketing”. Bănuiesc că salariul domnului Lazea nu se încadrează în lozinca de mai sus, de aceea își permite să ne recomande... „refolosiți lucruri, reparați-le, sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătoriți cu avionul, ci cu trenul”. 

Valentin Lazea este un fel de „Greta” al finanțelor naționale. Militează pentru moralitate dar ezită să ne prezinte cum se definește moralitatea profitului cu două cifre. Inclusiv în sistemul bancar. Și apropo de asta cu băncile, am mai primit o explicație: „De doi ani de zile băncile centrale practică dobânzi real pozitiv. Ceea ce va face un iad din viața datornicilor”. Pe românește, ne sfătuiește să nu mai luăm credite că este de rău. Una la mână, dacă se referă la dobânzile la credite... cum ar vrea dânsul să facă banca profit? Cu dobânzi real negative?

Tare. Dacă se referă la depozite... atunci mi se pare moral ca dobânzile să fie așa. Ce-ar vrea, să pun azi un leu la bancă iar „mâine” să scot 50 de bani? Mă întreb de ce pe domnul Lazea nu l-a preocupat tiparnița de bani în pandemie... Curat moral.

Priceperea „experților” în a amesteca adevărul cu propriile frustrări ideologice (sau interese) devine agasantă și periculoasă. 

Sigur că este (ar trebui să fie) normal să economisești, să reciclezi și să trăiești dincolo de consumerism. Este de bun simț să nu cheltui mai mult decât poți duce. Însă nu ne învinui pe noi de toate relele doar pentru că tindem spre dezvoltare și confort. Nu noi am cerut „taxa pe boală”, nu noi am introdus regula subfinanțării nevoilor unei societăți civilizate.

Ni se țin lecții de moralitate în timp ce prețul gigacaloriei se calculează la mișto, prețul gazelor tot așa. Mai mult, nu ne mai putem asigura un minim standard de sănătate, iar dreptul la muncă este inexistent între 18 și 25 de ani și 45-65 de ani. 

Păcat că acest domn Lazea, posibil bine pregătit altfel, să își facă mâna de viitor guvernator manipulând informația, speculând emoțiile oamenilor normali. Oameni care nu fac altceva decât să supraviețuiască de la o zi la alta într-o șaradă economico-financiară pusă la cale de câțiva teoreticieni isterici.

Oare să nu se mai găsească o cană de ceai calmant la Banca Națională? 

P.S. Îmi place la maximum cum domnul Lazea, și nu numai el, vorbește „liber” doar dacă se exprimă în nume propriu. Nu reprezintă niciodată Banca Națională în conferințe, interviuri. Dacă ar face acest lucru ar trebui să se adreseze românilor inculți și cheltuitori doar prin comunicate de presă. Uite așa a inventat BNR dedublarea. Ca Victor Ponta atunci, când cu Roșia Montană. Oricum, Lazea este un fel de predicator al apocalipsei. Vă recomand să căutați declarațiile acestuia despre efectele Brexit, în 2016. Despre multiculturalism și hipsteri, despre lipsa de educație financiară a populației (instalată și din cauza opiniilor nesfârșite în „nume propriu” – dar despre asta nu scoate o vorbă).