Pe de altă parte, este ilegal să elimini din „competiție” un om care a mai candidat de câteva ori (și o va face din nou)? Este. Pentru că nu există o hotărâre judecătorească în acest sens. A doua întrebare, este imorală decizia? Nu este. Știm foarte bine cine este personajul. Numai că această decizie transformă Curtea Constituțională în... Sfatul Înțelepților. 

Dacă politicienii, chibiții lor și societatea civilă ar fi fost orientați spre rezolvarea problemelor și nu spre agravarea lor, acum nu am fi puși în situația de a alege între Justiție și Răzbunare.

Din păcate însă, cred că problema noastră este însă mult mai gravă decât simpla interzicere a dreptului de a candida. Este despre calea pe care am urmat-o, cu toții, ca să ajungem în acest punct. Și arăt cu degetul spre lipsa de interes vizavi de schimbarea legislației și a Constituției. Spre perpetuarea la nesfârșit a confuziei. Ca să iasă ce ne trebuie și cine ne trebuie...

Un pic de context

Vedeți, noi nu putem doborî drone rusești care ne „tranzitează” teritoriul pentru că nu avem o lege care să permită asta. Serios? Adicătelea, dacă cineva desfășoară acțiuni ostile pe pământ românesc trebuie să dăm mai întâi o lege pentru a putea să-l punem la punct?? Au trecut aproape 3 ani de la invazia Ucrainei de către RuZia, o invazie absolut barbară pentru secolul în care ne aflăm. De ce? Pentru că pot. Iar puterea le-o dau armele nucleare. Noi, ceilalți, permitem agresiunea că deh, nu intrăm în lupte care nu sunt ale noastre. 

Păi cum nu sunt ale noastre în condițiile în care un stat vrea să distrugă un altul încălcând toate regulile internaționale la care și România este parte?? Nu în ultimul rând, țara noastră este parte a NATO, o alianță militară. Cu toții am fost de acord cu asta, nu-mi aduc aminte de nici un protest apropo de aderare! Ce era în mintea noastră, că NATO este un fel de Cruce Roșie?! Nu, doar armata sovietică este roșie. 

Vrem sau nu să recunoaștem, ne aflăm deja într-un război mondial. Că e „ciudat” acum... că nu cad rachete și militarii nu mor pe front... da, este atipic. Dar este un conflict. Și încă unul care ne afectează masiv interesele.  

Să ne întoarcem privirea și asupra peisajului intern. Parlamentul, acela de 300 de aleși (așa cum am votat la referendum, nu?), este populat cu tot felul de oameni care, în mod normal, ar trebui să fie la muncă, în cu totul alte părți. În cel mai fericit caz, pentru că altfel unii ar trebui să fie la închisoare sau la „spitalele nouă”. În Parlament avem parte de violență, demagogie (adică minciună calificată), chiul și istericale. Mai puțin de legiferare, de reglementare. La fel și în guvernele de până acum.

Libertatea nu-i totuna cu fățărnicia

Una peste alta, au ajuns să fie aleși totul felul de indivizi. De ce? Pentru că nu avem un FILTRU care să permită selecția caracterelor potrivite pentru acest tip de funcție publică. Permitem participarea în cadrul proceselor electorale a unor oameni care au alte repere în viață, nu interesul public, asta ca să mă exprim gingaș.

Democrația presupune sacrificii personale și colective. Democrația nu este definită prin dreptul la vacanțe ori de câte ori ne vine pe chelie, prin consumerism (uneori de factură psihotică) și nici nu înseamnă că totul este gratis pe lume. Acestea sunt doar consecințele democrației. Unele dintre ele, poate cel mai puțin importante. 

Democrația începe cu votul, cu alegerea unor persoane CAPABILE să ia decizii (militare) potrivite intereselor țării. „Aleșii” trebuie să aibă un singur scop în timpul mandatului, acela de a ne consulta atunci când sunt luate hotărâri (civile) menite a ne îmbunătăți viața. Pentru democrație lupți non-stop, cheltui mulți bani și ai mereu grijă să existe dialog, dezbatere. 

Șoșoacă... ea este doar un punct pe „harta” anomaliilor dintr-o pseudo-democrație. Un om care a ajuns în funcții publice (locale și europene) doar pentru că urlă. Doar prin agresivitate. Nu a propus niciodată nimic funcțional, nu a dialogat cu nimeni. Susține interesele Rusiei (un inamic la propriu) și nu contenește să-i amenințe pe cei care au alte convingeri, potrivite rolului (și intereselor) țării la acest moment. Întrebarea este simplă: ce caută ea aici în loc să fie în altă parte?? Nu participă la alegerile prezidențiale? Pff, un rău mai puțin, este doar un element toxic pentru toată lumea. Suntem însă pregătiți să sacrificăm principiile pentru o cauză, fie ea și bună? Nu suntem.

Acum, este Curtea Constituțională un organism politic partizan? Sigur că da. Servește interesele altora? Sigur că da. Concluzia? Șoșoacă ne-a oferit și ceva bun: un prilej să reformăm (cu adevărat) această instituție. Cum ar fi alegerea membrilor prin vot „popular”, apolitic. Mă refer la votul breslei sau al publicului larg. Avem ocazia, și motivul, să refacem o parte importantă a sistemului. Măcar să încercăm.

Dar societatea? Ce face? Are vreun rol? Evident că ar trebui să aibă. Evident că ar trebui să decidă dacă dorim o Curte Constituțională drept ADEVĂRAT GARANT al Constituției sau un Sfat al Înțelepților care să decidă (cu riscul de a o face și la modul inchizitorial) ceea ce este mai bun pentru țară, pentru noi în definitiv. Să judecăm în NOTA și în SPIRITUL legii nu este tocmai ușor. Putem reuși asta dacă vom reconstrui legislația pe fundamente morale și dacă societatea va putea avea un cuvânt de spus (poate și un „veto”) atunci când este vorba de fundamente. 

Așadar, drama este alta, nu vă mai tăvăliți pentru Șoșoci, este FĂȚĂRNICIE. Nu mai invocați „dragul pentru democrație”. Dacă o iubiți cu adevărat CONSTRUIȚI UN SISTEM care să permită participarea la alegeri doar a indivizilor care au urmat în viață adevăratele valori ale speciei umane. Ne trebuie un sistem (mă refer aici inclusiv la politica de recutare a partidelor politice) care să recompenseze munca, cinstea și loialitatea față de oamenii care te-au votat sau nu te-au votat. Iar pe plan european, internațional, dacă nu apărăm (chiar și la propriu) ceea ce avem deja, va fi haos, în forma sa cea mai brutală.