de Edward PastiaAtât de prinși în ițele articolului 4, sau 5, din „Constituția NATO”, agresiv-dependenți de „știrea-apocaliptică”, am uitat să spunem povestea celor doi cetățeni ai Uniunii Europene uciși la granița polono-ucraineană. Uciși din cauza unei agresiuni absurde pornite din RuZia lui Putin. Și poate pe viitor ne gândim mai mult la oameni înainte de a deveni sclavii unor marote eroice. Vorbe care nu fac doi bani atunci când partenerii ori părinții primesc acasă vestea cruntă a dispariției celor dragi.
Cei doi polonezi locuiau, împreună cu familiile lor, în localitățile Przewodów și Setniki. Unul dintre ei era șofer de tractor, celălalt lucra ca șef de depozit. Lucrau în domeniul agricol de peste 20 de ani, potrivit unui reportaj al televiziunii TVN24. Cetățeni obișnuiți care încercau să-și câștige traiul și să-și plătească facturile la energie. Unul a venit cu un tractor și o remorcă pentru cântărirea unor produse agricole, celălalt trebuia doar să evalueze marfa și apoi să emită un bon de depozit. Momentul nepotrivit, locul nepotrivit. Au fost loviți de o rachetă care a spulberat două familii. Cât ai pocni din degete.
Șoferul de tractor era foarte apreciat în Przewodów, un sat cu 500 de locuitori. Soția lui se numește Józia. Acum este doar un om distrus de tragedie. Soțul ei este descris de vecini și cunoscuți, de colegi de muncă sau de preotul localității, drept „un om cu o inimă uriașă, incredibil de bun, un om care sărea mereu în ajutorul oricui îi cerea sprijinul”. Nu refuza niciodată nimic, ba chiar de la începutul războiului i-a ajutat constant pe ucrainenii care treceau granița poloneză. Nu puține au fost momentele în care și-a folosit propria mașină pentru a transporta alimente și haine acestor oameni.
Preotul din localitate a declarat pentru TVN24 că i-a cunoscut personal pe ambii bărbați. „Erau oameni foarte amabili și cordiali. Oricum, toată lumea îi cunoștea bine, pentru că e o comunitate mică. Au mers la biserică și au ajutat mult parohia. Recent, renovam biserica, aici lucra personal unul dintre acești domni. Oricum, ori de câte ori apelam la ei pentru ajutor, nu m-au refuzat niciodată. Moartea lor este o mare pierdere pentru noi ca parohie, comunitate. E greu de spus ceva mai mult momentan”.
De câteva zile, Przewodów și Setniki sunt două localități îndurerate și îngrozite de ce se va putea întâmpla pe viitor. Până mai ieri, polonezii de la graniță se uitau spre est ca la un film fără happy-end și, când încercau să aline durerea altora, ascultau poveștile uluitoare ale refugiaților ucraineni. Mai tresăreau uneori atunci când se auzeau în depărtare exploziile. Acum, și-au dat seama că într-un război nu există eroi. Doar moarte, suferință și regrete. Suferință pe care nu o poate alunga nimeni și nimic.
(Sursa: TVN24.pl; Foto: TVN24)