În lumea modernă, fiecare minut, fiecare secundă, contează. Indiferent că e vorba de afaceri, de sănătate sau orice altceva. De multe ori obișnuim să spunem că încrâncenarea de zi cu zi, sau stresul în limbaj medical, ne înghite X sau Y ani din viață. Pentru celebrul Murphy expresia „timpul înseamnă bani” are însă o altă valoare: „Durata unui minut depinde de distanța la care te afli de ușa de la baie”.
„Timpul înseamnă bani” sau, în variantă originală, „time is money” – cine nu a auzit de aceste expresii? Le folosim ori de câte ori refuzăm să facem un serviciu vecinului, când negociem cu patronul propriul salariu sau pur și simplu când vrem să ne dăm mai deștepți decât suntem. Însă, câți dintre noi știu care este istoria acestei „vorbe de duh”?
Remember
În urmă cu 274 de ani (1748), Benjamin Franklin a spus: „Amintiți-vă că timpul înseamnă bani” (Remember that time is money). Nici măcar marele inventator și om politic nu realiza la vremea respectivă că eseul „Sfat dat unui tânăr om de afaceri” avea să devină literă de lege în lumea modernă. Alții ar spune că Franklin, om cultivat, nu a făcut decât să plagieze un orator grec, Antiphon, care furniza discursuri pentru apărători, în cadrul proceselor publice. Acesta, în anul 430 î.Ch, scria: „cea mai scumpă resursă este timpul”.
Indiferent cui i se cuvin „drepturile de autor”, trebuie să recunoaștem că expresia a ajuns să ne guverneze viața. Totul se măsoară în bani/lună, bani/an sau bani/minut. Cel care ajunge primul la informație este „fericitul câștigător” – al unei afaceri, al unui premiu, al oricărui lucru care se poate transforma în avantaj financiar. Timpul a devenit astfel o problemă de o mare importanță socială, cu valoare economică. Bine, unii psihologi ar putea spune că totul este o iluzie, la urma urmei timpul nu poate fi stocat, transferat sau tranzacționat. Nu în ultimul rând, este imposibil să „producem” timp: o zi are întotdeauna 24 ore. Așa să fie?
Marii oameni de afaceri – speculatori sau investitori, industriași sau comercianți, bancheri sau cămătari – au venit cu o altă idee. Dacă nu reușim să „producem” timp, măcar putem să-l economisim. Încet, încet, teorema „time is money” a fost rafinată, i s-au adăugat „corolare”, a fost reinterpretată în funcție de scopurile fiecărui „utilizator”. De exemplu, unii spun că factorul uman și timpul de reacție într-o afacere sunt mult mai importante decât banii. Aceștia din urmă sunt doar simple instrumente. Așadar, nimic nu mai pare simplu atunci când se încearcă găsirea unui „perpetuum mobile” în afaceri. Putem totuși să ne facem o idee despre adevărata dimensiune a expresiei de mai sus folosind ... aritmetica.
Statistici pe bani
Chiar dacă următoarele calcule sunt în general aproximative - greu de aplicat un standard unic (diferențe între raportări) - să menționăm totuși că un român câștigă net, în medie, 4 euro/oră. Așadar, ne pierdem timpul cu folos, la serviciu? Bulgarii primesc, în medie, puțin peste 3 euro net pentru fiecare oră de muncă. Germanii câștigă 18 euro la fiecare 60 de minute, ungurii 4,2 euro, polonezii 3,5 euro, olandezii 19 euro iar un luxemburghez aproape 24 de euro.
Dacă până acum ne-am referit la oameni obișnuiți, să încercăm să ne ridicăm moralul cu jucătorii de fotbal. Cel mai bine plătit jucător din lume este francezul Kylian Mbappe, cu 105 milioane de euro pe sezon. Pe românește, pentru fiecare dintre cele aproximativ 50 de meciuri jucate pentru club, primește câte 2,1 milioane de euro. Sau, și mai rău, 23.000 de euro pe minut. Ori 390 de euro pe secundă…
Crizele economico-financiare
Valoarea expresiei „timpul înseamnă bani” se regăsește cel mai bine în momentele de criză. Potrivit Fondului Monetar Internațional, pagubele crizei mondiale care a început în vara anului 2007 s-au ridicat la 3.129 miliarde de euro. Aceasta ar fi o cifră oficială dar, trebuie să menționăm că analizele experților mondiali au avansat o alta, mult mai mare: 21.000 de miliarde euro. Nu intrăm în detalii, doar în calcule. Înseamnă că zilnic s-au „topit”, oficial, 3,67 miliarde de euro sau 24,6 miliarde de euro, neoficial. Mergând mai departe, economia mondială a pierdut în fiecare oră între 153 milioane și 1 miliard de euro. Adică minimum 42.000 de euro pe secundă!
Să ne uităm și la pandemie. Criza pandemică va avea ca efect „dispariția” a 12.000 miliarde de euro, până în 2024. Cel puțin așa susține FMI. Calculând în același registru, avem o pierdere lunară de 266 de miliarde de euro sau zilnică de aproape 9 miliarde euro. Pe oră, paguba este de 370 milioane. Pe secundă ar fi 102.000 euro…
Rețineți că aici nu am adăugat pagubele produse de războiul din Ucraina. Este prematur, încă nu sunt disponibile cifre credibile, doar estimări neoficiale. Totuși, dacă ne gândim la inflație, energie, sancțiuni, suma pagubelor este tot cu nouă zerouri „în coadă”.
Și ca să nu „pedalăm” pe cifre doar în sens pesimist, putem încerca și un bilanț. În 2021, omenirea a produs 92.100 miliarde euro (PIB mondial anual). Rezumând, înseamnă că am generat 10,7 miliarde de euro pe oră. Sau 3 milioane de euro pe secundă.
Păi stați așa! Este de 29 de ori mai mult decât am pierdut în „criza pandemică”! Și atunci, unde-i baiul?? O explicație (nu singura, evident) ar fi aceea că bogații/guvernanții planetei (5% din total populație deține 90% dintre resurse) au împins „factura” către restul. Au și pârghiile să o facă. De aici impactul sufocant pe care-l resimte 95% din populație. Focul la ei… cum ar spune un mare „învățat” contemporan.
În loc de happy-end. Două mențiuni importante.
- Logic, mai întâi a fost oul (de aur) și apoi găina. Primul ceas a apărut în anul 1335 (la Milano) dar aveam deja monezi încă din 640 - 630 î.Ch („inventate” de lidieni, în Anatolia de astăzi).
- Nu uitați că statisticile pot arăta ceea ce vreți/nu vreți să auziți. Am mai atras atenția asupra acestui fapt, AICI. Singura soluție este să fiți cât mai bine informați.
Surse: Eurostat, FMI, ZF