de Anamaria Nedelcoff574. Cinci sute șaptezeci și patru. Cifre. Statistici. Numărul morților de COVID-19, raportat astăzi de mai marii ce se află peste dezastrul din Sănătate. Cifre pentru ei, mamă pentru tine, tată pentru el, soră pentru ea, prieteni pentru unii dintre noi. 574 de destine frânte într-o simplă zbatere de pleoape.
Și-n toată groaza asta ce pare a pune, într-un final, stăpânire pe noi, sunt și ei: cei care apasă pe o bulină galbenă care râde ca nebuna la postările din online, cei care fac live-uri din curțile spitalelor pline cu bolnavi disperați, susținând că pandemia e o prostie ori cei care sunt convinși că o boală care omoară sute de oameni într-o zi și care, mai nou, seceră și copii, este doar „o simplă răceală”.
Și-n toată lupta asta pentru supraviețuire, blestem al generației noastre, avem și ghinionul de a ne fi născut într-o țară în care un prim ministru are o lume doar a lui, plină de bunăstare, fericire, sănătate, competență și stabilitate.
La asta adăugăm și o trupă de saltimbanci, înnebuniți după putere, care se luptă. Sunt ei, guvernanții noștri. Care se bat între ei. Pentru ciolan. Al unei țări eșuate, în timp ce noi murim pe capete.