„Institutul Național de cercetare-dezvoltare medico-legală Cantacuzino dorește atragerea de venituri proprii suplimentare. Veniturile proprii suplimentare vor rezulta în urma încheierii de contracte de licență de marcă cu operatorii economici solicitanți. Prin intermediul unor astfel de contracte, instituția, în calitate de titular de marcă, poate să autorizeze terții să folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia pentru toate sau numai pentru o parte din produsele ori serviciile pentru care marca a fost înregistrată”, se scrie în proiectul de HG.

„Tradus” în limbaj comun, rezultatele cercetărilor seculare ale institutului, cele concretizate în medicamente, vaccinuri sau altele, sunt numai bune de vândut/închiriat unor companii, chipurile românești. Sunt o mulțime de producători străini, cu personalitate juridică română, dornice să ia de-a gata munca oamenilor de la „Cantacuzino”. Se știe că investițiile în cercetare sunt cele mai costisitoare... aduceți-vă aminte că, la începutul pandemiei COVID 19, s-au investit peste 20 de miliarde de euro (bani din fonduri publice) numai în cercetarea premergătoare omologării și producției de vaccinuri.

Proiectul de HG este foarte clar vizavi de intențiile viitoare ale guvernului – mai ușor cu producția românească de medicamente inovative, lasă că se ocupă oricum alții, pe bani frumoși. A se citi... „comisioane”.

Dealtfel este șocant cum, în contextul scandalului legat de milioanele date aiurea pentru achiziționarea dozelor de vaccin împotriva SARS-COV 2, nimeni nu-și pune problema reluării activității de la „Cantacuzino”. 

Să nu uit. La „Descrierea beneficiilor și costurilor proiectului de act normativ”, poetul legiuitor scrie cu nonșalanță: „Nu este cazul”. Și atunci, de ce ne mai chinuim?