Da, întrebarea este bună: de ce l-au ales pe el, pe Donald Trump? Ei bine, acesta a reușit ceea ce politicienii europeni își doresc (demagogic) de vreo 10 ani încoace: să se „coboare” la nivelul oamenilor pe care-i conduc. Și când spun „nivel”, nu mă refer la pregătire sau capacitate intelectuală scăzută - doar la acea „lume reală”. 

Trump nu a ținut „discursuri”. Trump a avut tirade – despre economie și viitorul financiar, despre aspirațiile oamenilor de rând, despre îmbogățire rapidă, despre „cancel culture”, curentul woke și „politically correct”. Sau despre reînvierea „visului american”. Nu a uitat de politica mondială, de război și pace, despre ce înseamnă să fi american pe un glob din ce în ce mai alienat.

Fostul, și viitorul președinte, a prezentat clar alegătorilor ce opțiuni au. Să meargă mai departe cu taxe mari și din ce în ce mai multe sacrificii sau, cu taxe mici (restul transferându-se în facturile altor națiuni) și cu aceleași sacrificii? Vedeți, Donald Trump nu s-a ferit să evidențieze costurile. 

Pe de altă parte, Kamala Harris a ținut clasicele discursuri despre nimic. Eventual le-a mai dat alegătorilor câte o sută de dolari și a pomenit despre o lege care să „stingă” inflația prin plafonarea prețurilor. Păi cum să le spui asta unor cetățeni pentru care capitalismul este ca sarmaua pentru noi?? Doamne ferește să „interferezi” în economie...

Republicanul a mai vorbit (cu exagerările și fascismul de rigoare) despre deportarea migranților ilegali. Atenție, nu a celor cu acte în regulă! Evident, asta a mers direct la sufletul americanilor care s-au săturat să vadă că oricine „din afară” primește ajutoare dar ei nu reușesc să-și acopere coșul zilnic de alimente. 

„America nu își protejează aliații gratis”, a fost un alt slogan din campania electorală. Dacă vrei să stai la masa mea, atunci pregătește-te în așa fel încât să-ți poți achita „consumația”. Este greșit ca noi, europenii, să cheltuim 1% din PIB (sau chiar sub) pe arme și muniții iar „veșnicul jandarm global” să rupă bănuții din vistieria lui ca să-ți dea ție siguranță atunci când dai năvală la mall, de Black Friday. Tu, u-europeanule, ai face asta pentru ca albanezul, germanul sau armeanul să se simtă „safe” la shoping?! Cu siguranță NU.

Trump a vorbit cu nonșalanță despre legislația anti-avort, despre curentul woke, despre migranții care, odată veniți în State, se cred la ei acasă și se comportă ca în deșerturile Arabiei. Ori fac grătare în orașe, ori urlă ca nebunii în miez de noapte. 

Și a mai vorbit despre ceva: acordurile climatice și COSTURILE acestora în bugetele oamenilor de rând. Un lucru evitat cu îndârjire de liderii europeni. Vreți o planetă curată? Sigur, plătiți pentru asta așa cum plătiți și pentru NATO – doar voi. 

Donald Trump nu a ezitat să se erijeze în cel care va spulbera teoriile conspirației. Va spune chiar și „adevărul despre extratereștri”! Opaa, nu ați vota pe cineva care să vă spună că nu sunteți singuri în Univers? Ba daaa! Numai ce să vezi, surpriză... suntem. Mai contează, ulterior? Nu, acesta este „adevărul”. 

Kamala Harris a vorbit din cărți. Nu a scos nici un cuvânt despre lucrurile care îi macină pe americanii din afara politicii LOR.  Democrații au demonstrat, în aceste alegeri, ruptura dintre „America politicienilor” și „America reală”. O situație la fel de valabilă în Europa, în particular și în România. Lumea văzută din birourile guvernanților nu are nici o legătură cu ceea ce se întâmplă de fapt. Că este o fereastră reală sau una pictată pe un perete, ambele variante îi oferă demnitarului același lucru: autosuficiența. 

Guvernarea se face „pe teren”, a trecut vremea vorbitului frumos. Carisma, stand-up-ul politic pot aduce un plus dar nu mai pot face diferența. Puterea trebuie să-și aducă aminte că oamenii obișnuiți au nevoie să o simtă că lucrează pentru ei. Că reprezentanții Puterii sunt angajații tuturor, fie că vorbim de absolvenți de Yale ori de liceu din Montana.

Să vă mai dau un exemplu hotărâtor în alegerile americane: Zelenski. Pun pariu că sunteți în stare să băgați mâna-n foc că (încă) actuala administrație i-a susținut pe ucraineni sută la sută. Câte publicații ucrainene ați citit în ultima vreme? De luni de zile, aceștia luptă împotriva orcilor cu muniția „numărată”. Jumătate din trupe sunt prost echipate iar moralul acestora este la pământ. Să li se fi dat doar 10% din ce li s-a promis, așa cum spun unii oficiali de la Kiev? Probabil... oricum, și 50% este prea puțin.

„Zelenski este cel mai bun agent de vânzări din lume. De fiecare dată când vine aici, merge acasă cu 60 de miliarde de dolari”, a spus Trump. Genial. Da, oricare cetățean onest din Europa asta și-ar dori un președinte precum Zelenski, unul care să nu aibă odihnă în a susține cauza națională. Dar... nu despre asta este vorba ci despre eficacitatea cheltuirii acestor bani, din punctul de vedere al cetățeanului american. Care știe foarte bine că nimic nu este gratis. 

Cum a răspuns Kamala Harris? În nici un fel. Nu a argumentat, nu a prezentat propriile cifre. Cu atât mai puțin s-a referit la RANDAMENTUL cheltuirii acestor sume. Da, randamentul. Asta-l interesează pe contribuabilul american. 

Una peste alta, alegătorul (american) este pragmatic. Își face calcule, compară și decide.  Vrea să i se ofere ce-și dorește, vrea să fie important mereu, nu odată la 4 ani. Este cazul să nu mai râdem de sloganul „make America great again”. Fiecare își dorește ca țara lui să fie „mare și puternică”, fie că recunoaștem public sau nu. Nu în ultimul rând, în ciuda epidemiei de prostie care a dat peste planetă, este bine să nu subapreciem electorul - are momentele lui de luciditate. Individual sau colectiv. 

Votul liber exprimat nu este un proces simplu. Necesită cunoaștere, timp și rațiune. Poate că „lecția americană” de acum câteva zile ne va folosi în vreun fel. În calitate de candidați sau de alegători. 

P.S. Am lăsat pentru episodul 4 materialul legat de programele de guvernare. Nu aș fi vrut să treacă neobservată (re)alegerea lui Donald Trump.

Foto: Georgia Public Policy Foundation