„Liderii carismatici pot crea și menține un mediu de lucru în care oamenii vor găsi motive să se angajeze emoțional și intelectual în dezvoltarea afacerilor companiei sau a grupului din care fac parte”. Așa încep cursurile dedicate aspiranților la dobândirea unei calități pe care o consideram până nu demult ca fiind un dar venit doar de la „mama natură”: carisma.
Armate întregi de psihologi, sociologi și experți în resurse umane au încercat (și încearcă) de ani buni să deslușească tainele „farmecului personal” sau „carismei”. Cum de unii oameni sunt născuți lideri, cum reușesc aceștia să direcționeze energia maselor spre un anume scop? Bineînțeles, studiul carismei nu este o știință exactă precum matematica dar totuși poate fi catalogată de specialiști drept una perfect măsurabilă. Carisma poate fi „cântărită” în corelație cu factori de personalitate:
- dorința de a conduce
- încrederea în sine
- lipsa inhibițiilor sociale
Prezența acestor factori, dar și a anumitor trăsături și comportamente precum entuziasmul, viteza de mișcare, contactul vizual și simțul umorului, demonstrează un nivel ridicat al carismei personale, după cum afirmă specialiștii.
Carisma este acum prezentată ca o calitate necesară în special mediului economic. „Motivaționiștii” merg foarte mult pe carismă în materie de dezvoltare personală. Se spune că liderii (managerii) carismatici ar putea face minuni (împreună cu echipele lor) dacă ar fi exploatate corect calitățile manageriale. La urma urmei, lucrurile sunt foarte simple – care este cea mai importantă provocare pentru șefi? Să aibă rezultate pozitive.
În stilul clasic, acest lucru se poate face doar prin tăierea costurilor, prin reorganizare, prin „reașezarea” fluxurilor de producție ori prin concedieri, colective sau individuale. Nimeni nu neagă eficacitatea acestor soluții numai că, fapt dovedit deja, rezultatele pozitive pot apărea și în alt mod. Până la urmă însă, amploarea contribuției pe care o aduc oamenii la succesul unei afaceri este direct proporțională cu modul în care ei sunt angrenați în mecanismul echipei. Occidentalii îi spun simplu: „engagement” (omul potrivit la locul potrivit). Dacă angajații sunt motivați, vor fi dispuși să facă eforturi mari pentru a asigura succesul grupului din care fac parte. Pe românește, dacă salariatul este stimulat cum se cuvine, este gata și rețeta pentru productivitate și profitabilitate.
Este cert că oamenii vor fi mereu atrași de un caracter puternic, de capacitatea acestuia de a genera un succes veritabil pe termen lung. De cele mai multe ori carismaticii acționează astfel încât să creeze impresia succesului și realizărilor personale. Au mari așteptări de la performanțele subalternilor, exprimându-și în același timp încrederea în capacitatea lor.
Și uite așa, am ajuns la politică. Pentru că, de multe ori, obiectivele propuse de liderii carismatici au o puternică tentă morală sau ideologică. Cum s-ar defini carisma la nivelul politic, diferă de cea pe care o vedem (sau nu) în viața de zi cu zi, la serviciu? De ce ar putea fi atras electoratul? Un răspuns simplu ar putea suna cam așa: „De liderii care captează imaginația populară și inspiră credință și devotament”.
Dacă ne uităm la „oferta” electorală pentru viitoarele alegeri prezidențiale și generale, avem de toate – și lideri carismatici și mai puțin… „atrăgători” sau capabili să-ți inspire un sentiment, oricât de mic.
Sunt aceștia din urmă ghinioniști? S-au băgat în ceva care-i depășește? Posibil. Pot face rost de „carismă”? Nu de la vreun magazin. Dar nici nu vorbim de o cauză pierdută.
Potrivit studiilor în domeniu, și în ciuda opiniilor de până acum, carisma nu este un dar venit de la „mama natură”. Sigur, există atribute pe care le moștenim genetic dar există și atribute pe care le putem cultiva/dezvolta. Experții se bazează pe faptul că, din punct de vedere psihologic, putem spune că trăsăturile de personalitate se formează de-a lungul timpului și se definitivează în adolescență. Prin studiile efectuate în domeniu s-a ajuns la concluzia că anumite componente ale carismei pot fi dezvoltate. Cultivarea conștientă și perseverentă a anumitor trasături înglobate de carismă duc la creșterea acesteia, afirmă specialiștii.
Pe românește, oricine poate învăța să fie carismatic – totul este să ai motivația necesară și, bineînțeles, acces la un „antrenament” adecvat. De exemplu, ce au avut în comun mari lideri precum Steve Jobs, JF Kennedy, Oprah, Franklin Delano Roosevelt, Elon Musk sau Warren Buffet? Nici unul nu are carismă! În opinia specialiștilor există însă o explicație a succesului lor – el derivă dintr-un anume tip de comportament, atent studiat, însușit după zeci de ore de exerciții.
Concret, un lider are de atins șase condiții astfel încât să transmită oamenilor acel sentiment de „omul potrivit la locul potrivit” - să fie optimist, să comunice în orice condiții, viziunile sale să devină un model pentru cei din jur, să fie energic și entuziast, să fie capabil să recunoască valoarea, să creadă în oamenii din jurul său, să-și recunoască erorile.
Cum se „produce” charisma?
Ce trebuie să facă un individ care vrea să devină carismatic? De exemplu, un „aspirant” la o astfel de „calificare” trebuie să învețe, printre altele, limbajul trupului. Putem rezuma acest concept la câteva idei principale: „nu am nimic de ascuns”, „ți-am spus acest lucru sincer, din inimă”, „hotărât dar nu agresiv”, „dețin controlul (asupra situațiilor)”, „acest lucru este bine gândit” sau „am încredere în poziția pe care o dețin”. Toate acestea sunt asociate unor anumite poziții ale mâinilor, picioarelor, trupului în general. Pare complicat dar nu este, iar ideea de bază constă în siguranța pe care o afișăm zi de zi în interacțiunea cu oamenii din jurul nostru.
„Carismaticul” este o persoană cu un impact puternic asupra oamenilor, este ca un magnet pentru echipă, este urmat și admirat de aceasta, conduce prin puterea exemplului, este competent, credibil și integru și, nu în ultimul rând, apropiat de oameni. Dacă aceste atribute ne lipsesc cu desăvârșire ne va fi greu să le cultivăm. Însă nu imposibil.
Așadar, cei care votează pe baza carismei candidaților ar mai trebui să aibă în vedere/să fie atenți la un lucru foarte important: motivația individuală. Plus contactul vizual în timpul comunicării, entuziasmul și hotărârea, viteza de reacție.
O mică dar importantă NOTĂ!
Ca alegători trebuie să rețineți că, totuși, carisma nu este neapărat ingredientul principal al succesului. Exemple în acest sens sunt peste tot în jurul nostru. Am trimis oameni la Bruxelles care nu au nici o legătură cu Uniunea Europeană și principiile ei, la Cotroceni au ajuns aspiranți la „pagina 5” a manualului de istorie iar de Parlament ce să mai spunem...
Pentru că da, și golanii pot fi carismatici.
În episodul 3 vă voi explica modul în care „se citește” un program electoral/de guvernare.