Populismul este unul dintre cele mai mari pericole la adresa unei societăți democratice. Poate chiar pe același palier cu necinstea, corupția. Ambele ucid, de multe ori la propriu - primul prin minciună, al doilea prin diminuarea dramatică a unei societăți de a se apăra.

Programele de guvernare - le știm, le cerem mereu când sunt alegeri. Cum discernem însă, dacă tot am pomenit despre demagogie? Nu este simplu dar nici nu avem de-a face cu vreo muncă titanică. Sunt câteva reguli de bază în „citirea” acestor documente. 

1. Legalitatea. Propunerile încalcă (sau nu) principiile unui stat de drept? Care ar fi efectele din acest punct de vedere? 
2. Oportunitatea. Măsurile propuse au o utilitate clară? Sunt o soluție pentru societate?
3. Justificarea. Există o argumentație clară privind modul în care vor fi implementate programele? 
4. Dezbaterea. Cât de dispuși la dialog sunt cei care propun programele? Există interes pentru discutarea lor în campania electorală (și ulterior)?
5. Credibilitatea. Autorul programului și-a îndeplinit promisiunile în mandatele anterioare?

Unde-i lege, nu-i tocmeală... pe program

Nu de puține ori ați auzit, la noi sau aiurea-n lume, programe electorale care, de exemplu, duc la restrângerea drepturilor colective/individuale – deportarea în masă, limitarea liberei circulații, a dreptului la exprimare sau, poate cel mai grav prin prisma efectelor indirecte a concretizării platformelor economice, la restrângerea dreptului la muncă, la libera asociere.

Îngrădirea oricărui drept democratic, oricât de insignifiant vi s-ar părea, ar trebui să vă conducă la „reorientare electorală”. Da, s-ar putea să nu vă afecteze acum, cu siguranță însă că veți urma. Iar cei care vă propun lucruri care contravin principiilor democratice „pentru că nu sunt bani” sau „pentru a fi în siguranță” trebuie îndepărtați de pe lista preferințelor electorale. 

Democrația este departe de a fi un sistem socio-politic perfect dar este singurul sistem bun pe care-l avem. Trebuie să nu uitați că democrația este scumpă, iar orice tăiere de „costuri” va reduce sistemul, într-un final (mai apropiat sau îndepărtat), la unul totalitar. Exemple avem din belșug. Nu poți vorbi de reprezentativitate și corectitudine în cazul unor alegeri locale într-un singur tur. Sau nu mai vorbim de consultare populară dacă împarți „plebiscitul” în „consultativ” și „obligatoriu”. Ori/ori.

La ce ne trebuie? Suntem bine și-așa.

În ultima vreme, la noi, în programele de guvernare propuse abundă măsurile economice, sociale. Sunt chiar toate utile? Este bine să aveți deja în minte câteva direcții clare privind viitorul. Nu multe, doar cele pe care le considerați vitale pentru voi sau pentru societate. Cu ce vă confruntați zi de zi? Ce credeți că v-ar putea ușura viitorul? Dacă „listele” corespund, atunci mergeți mai departe. Nu lăsați politicienii să vă influențeze cu veșnica manipulare „Așa este cel mai bine pentru tine!”. Oare?  

„De unde bani?! Crește deficitul!”

Ați observat că aproape orice doleanță aveți, în timpul unei guvernări, se lovește de motivația „de unde bani?!” Și atunci, nimănui nu i se pare ciudat că, odată la 4 ani, sumele însumate din programele de guvernare depășesc cu mult optimismul latin al poporului român? 

Evident, poate fi valabilă și varianta în care chiar au fost identificate surse de finanțare. Și atunci este foarte important să luați în considerare doar acele promisiuni care au acoperire. Nu există „o să facem” și atât. Nu sunt dubii nici în ceea ce privește faptul că nimic nu este gratis pe lumea asta, totul are un preț. 

Mai aplicat... Vi se propun măsuri gen „o să creștem salariul minim/pensia cu X lei”. Prima reacție trebuie să fie „cu ce, de unde?”. Ca să-ți dea guvernul 1 leu, trebuie să-l ia din altă parte. Și, din păcate, nu este 1 leu redistribuit, investit eficient, este mai tot timpul vorba de același lucru: taxe și impozite pe care tot noi le plătim. Leul acela vă va fi luat înapoi „la dublu” dacă nu există profit aferent măsurii propuse. Cereți mereu detalii, cereți justificări, etape concrete. Orice începe și se termină cu „alocăm 2 miliarde de lei pentru...” trebuie aruncat la coș.

Apoi, trebuie să fiți foarte atenți la statistici. Mark Twain spunea că o minciună este de 3 feluri: gogonată, păcăleală și... statistica. Cifrele pot fi manipulate oricum dorește „autorul”. Și o să vă dau un exemplu clasic, cel legat de probabilitatea de a muri într-un accident rutier. În mai bine de 100 de ani de când s-a inventat automobilul, 115 milioane de oameni și-au pierdut viața în accidente rutiere. Cei care urăsc transportul auto folosesc cifra de mai sus, raportată la numărul de pasageri transportați, ca să demonstreze că că aveți șanse mari să muriți într-un accident de mașină. Da, numai că este o hibă – au folosit numărul actual al populației și nu totalul oamenilor din ultimii o sută și ceva de ani. Una este să te raportezi la 8 miliarde și altceva este să ai în vedere peste 100 de miliarde. Brusc, nu mai pare așa de riscantă deplasarea cu un automobil.

Ideal ar fi să nu credem nimic din ce auzim și doar jumătate din ce vedem. Suntem însă oameni, așa că tot ce putem face este să fim bine documentați. Informația îți consolidează educația iar cele două, împreună, se transformă mult mai ușor în bunăstare. Rolul presei dar și al dumneavoastră este să puneți, și să vă puneți, întrebări.

Dialogul, acum semn de slăbiciune

Din nefericire, dialogul nu mai este agreat de foarte multă lume. Este considerat o slăbiciune, un defect comportamental. Mai mult, disponibilitatea la dezbatere a oamenilor politici a scăzut spre 2, pe o scară de la 1 la 10. Motivele pentru care se evită dezbaterea sunt de multe ori puerile și ar trebui să vă ridice mari semne de întrebare vizavi de calitatea „combatanților” politici într-o campanie electorală. Dacă nu aduci în discuție programul de guvernare pe care chiar tu l-ai propus... înseamnă că, pur și simplu, vorbim despre abureli electorale.

Ilustrativă în acest sens este chiar campania electorală de acum, din anul de grație 2024. Mai corect, campaniile electorale – sunt două, pentru prezidențiale și parlamentare. Candidații la fotoliul de președinte și-au prezentat „planurile” și în numele partidelor care-i susțin. Păi cum, candidează și pentru funcția de premier? Nici independenții nu fac excepție, și ei par că se pregătesc să formeze un nou guvern. Tehnocrat poate...? Una peste alta însă, 90% dintre dezbateri au o singură componentă: denigrarea.

„Dosarul” cu promisiuni 

Mulți dintre candidați provin din precedentul sistem politic. Unii îi numesc „greaua moștenire”, alții cred că reprezintă „un suflu nou”. În actuala eră informatică este foarte simplu să-i „urmăriți”, să vedeți ce au propus/realizat în funcțiile/legislaturile anterioare. De fapt, vă puteți uita în jurul vostru. Corespunde cu aspirațiile pe care le aveați în urmă cu 4 ani? Dacă da, cui datorăm acest noroc? 

Ideea este că lista dumneavoastră de preferințe trebuie urmărită cu atenție. Fiecare dintre candidați are un istoric. Dacă a fost membru al Parlamentului, ce inițiative legislative a avut (sau a participat), dacă a fost membru al Guvernului, ce a realizat. Important este și cum/ce au comunicat cu publicul, relația cu mass-media. Nici cazierul judiciar nu este de neglijat. Încă sunt destui aleși/demnitari cu un trecut.... hai să-i spunem „tumultuos” în relația cu legea.

Final pentru un alt început

Una peste alta, este esențial să ne gândim că mandatul nu se întinde pe 3, 4 sau 5 luni. Vorbim de ani. Ar putea părea doar un „moment” ca oricare altul pentru unii dintre noi și este foarte ușor să uităm că în această perioadă vor fi decizii politice, economice sau sociale care ne vor influența decisiv viața/cariera. Facem parte dintr-o națiune (latini, ce să faci) care iubește vorbele de duh dar care nu le ia în serios niciodată. De fiecare dată poate fi vorba de „ultimul tren, ultimul vagon”. Repet ceea ce am mai spus: votul nu reprezintă doar o plimbare la secția de vot, nu reprezintă răzbunare. Este o acțiune complexă și presupune renunțarea la câteva ore (sau zile) pentru o documentare temeinică. Votul nu este emoțional, nu băgați niciodată mâna-n foc pentru un partid/politician. Chiar dacă vă este rudă de gradul I. Votul se bazează pe informație, una de bună calitate. Iar așa ceva o să găsiți doar dacă o selectați și o treceți printr-o analiză personală. Nu în ultimul rând, prin vot vă ANAGAȚI niște oameni să aibă grijă de sănătatea dumneavoastră, de economii, de viitor. Democrația presupune muncă, o atitudine corectă față de propria persoană și grupul/societatea din care faceți parte, presupune sacrificii și o luptă continuă cu derapajele populiste, cu demagogia sau corupția. Vacanțele, mașinile de lux, sesiunile de shoping, cluburile și filmele de pe platformele de streaming nu însemnă că sunteți bine. Nu sunt un indicator al libertății și nici măcar al bunăstării. Sunt doar vremelnicii, soluții de moment pentru descărcare emoțională.