Acesta este un eseu despre relația mea cu geaca de damă de-a lungul celor 45 de ani de existență.
Până pe la opt ani, nu aveam nici o părere despre geci. Mă îmbrăca bunica Sofica așa cum credea de cuviință, iar când ea nu era, mă îmbrăca mama. Ambele erau adeptele filosofiei mai bine să se sufoce fata de cald decât să tremure de frig. Mie nu-mi păsa decât de pisici și de titlurile cu litere mari din ziare, pe care le citeam cu limba-ntre dinți, concentrată și încăpățânată.
Pe la 10 ani, deja…