de Edward PastiaObservăm că se insistă pe acel „prag de consum”, în funcție de care se calculează prețul unui Kwh. Prețul subvenționat, evident. Pe surse, spun televiziunile (după ce chiar premierul anunțase o posibilă scădere a acestuia, cu 15%), acest prag va fi redus de la 300 Kwh la 250 Kwh.
În primul rând, cât timp se calculează la un consum mediu lunar al anului... 2021, nu are nici o noimă. Acum un an nu existau mari „așteptări” vizavi de un preț de 700 euro per Mwh. Făceau economie doar cei „interesați” (dintr-un motiv sau altul). Dacă tot reduci pragul, atunci schimbă și modalitatea de calcul, la consumul mediu lunar din 2022. În același timp, încurajezi pe toată lumea să-și ajusteze consumul.
În al doilea rând, cine-și face iluzii că în perioada de toamnă-iarnă sunt suficienți 250 Kwh într-o gospodărie normală la cap?! În special în orașele cu „sindromul Nicușor” (probleme grave la sistemul de încălzire centralizată).
În al treilea rând, dacă tot insiști cu acest prag, calculează „în trepte” prețul subvenționat – la 200 de Kwh un preț, la 300 crești, și așa mai departe.
În al patrulea rând, subvenționarea „la prag” nu este o soluție pe termen mediu și lung. Este ca și cum ai da „la toți, să nu ajungă la nimeni”. Redefinește categoria de „consumator vulnerabil”, fă-ți o bază de date în acest sens (îți va folosi în mai multe situații) și oferă ajutor celor care au nevoie.
Poate că ar fi timpul ca guvernul să se înconjoare de experți (adevărați) în energie. Altfel, riscăm să transformăm „pragul de consum” într-o obsesie. Într-un „prag psihiatric de consum”.