Tranziția noastră, un drum de la o criză la alta

În România declararea unei orientări politice este lipsită de valoare. Nu există stânga sau dreapta, socialist sau liberal. Politica noastră este despre lupta pentru putere a unor „corporații de interese”. Am rafinat corupția. Am reușit atât de bine să o fixăm în ADN-ul națiunii încât nivelul atins umilește Bratva, Cosa Nostra sau Triada. Ascunse sub sigla unui partid „corporațiile de interese” sunt susținute, la vedere sau discret, de clanuri mafiote și găști interlope. Poliția, serviciile și procuratura sunt doar instrumente în slujba celor pentru care corupția a devenit un mod de viață, iar țara o imensă feudă. Încă mai păstrează o umbră de integritate parte din mass media. Deși tot mai mulți se predau, amețiți de mirajul contribuțiilor financiare ale Guvernului.

În perioada comunistă au fost 4 decenii de criză profundă pentru populație. Libertățile și drepturile fundamentale interzise erau coroborate de austeritatea și rigiditatea unui regim opresiv și represiv. Începutul secolului trecut a avut, însă, două crize globale al căror șoc l-am resimțit dramatic. De fiecare dată PNL a fost cel care și-a asumat măsurile, multe din ele atât de restrictive încât efectele au declanșat revolte sângeroase. În 1899, 1907 sau 1933 niciuna din soluțiile propuse de liberali nu a generat liniște socială. În timpul crizei din perioada 1929-1933 au avut loc reduceri salariale de câte 10% anual, iar la finalul ei șomajul depășea 15%. După reprimarea sângeroasă a Răscoalei din 1907, bilanțul celor 7 morți și 30 de răniți de la Grivița aproape că nu surprinde.

Majoritata crizelor economice întâmplate la nivel global, și care au lovit România în ultimii 30 de ani, ne-au surprins nu doar nepregătiți (până la urmă asta este starea noastră de grație), dar și cu o conducere administrativă eterogenă. De cele mai multe o coaliție de partide formată împotriva oricărei logici politice dintr-o țară civilizată. 

În 1998, Guvernul Radu Vasile avea susținerea PNȚCD, PD, PNL, UDMR și PSDR. Criza valutară din Rusia ne-a „atins” puternic leul și a dus inflația peste 50%. Din nefericire am făcut și obiectul unor experimente ale FMI. Un eșec recunoscut, dar cine mai stă după detalii. Nivelul de trai scăzuse dramatic, milioane de familii supraviețuiau cu 2-300 dolari lunar, iar țara a fost la un pas de incapacitatea de plată. Am intrat în 999 cu rate scandente de 2,8 mld dolari, din care 1,7 mld. dolari ar fi trebuit plătiți de BNR, în condițiile unor rezerve valutare de 1,35 mld. dolari.

Criza globală din 2008 a fost ignorată de guvernarea liberală a lui Tăriceanu, mai concentrat pe disputa personală cu Băsescu. Când am ajuns să resimțim impactul, aveam deja o administrație susținută de PDL și… PSD. În primăvara lui 2009, România a convenit asupra unui pachet de finanţare externă de la FMI, UE, Banca Mondială şi BERD în valoare de 20 mld. euro, cel mai mare împrumut din istoria ţării. Impactul asupra populației a fost devastator. Reducerea salariilor cu 25% s-a dovedit o măsură ineficientă și mai mult a afectat bugetul decât l-a sprijinit. Peste 133000 de companii și-au închis activitatea, iar șomajul real a depășit 10%.

Fanarul de pe Potomac

Astăzi România se află în pragul unei crize care poate depăși în virulență cele mai sumbre estimări. În comparație cu ce urmează peste câteva luni pentru „Coaliția Rotativă” șocul resimțit de guvernările CDR și PDL are șansa să rămână o amintire plăcută. În ultimii 10 ani consistența clasei politice s-a diluat atât de mult încât niciunul din liderii actuali nu oferă măcar iluzia unei alternative care să ne ofere speranță.

Toți cei trei politicieni care conduc astăzi Parlamentul și Guvernul au probleme mari de legitimitate, integritate și moralitate. Cîțu, Ciolacu și Ciucă au studiile învăluite într-o ceață de sub care se simt tot mai agresiv miasme pestilențiale. Atât de roasă le este biografia de momente controversate încât indiferent ce ar încerca să facă nu sunt receptați drept liderii providențiali de care ar avea România nevoie. Fără expertiză, experiență și mai ales autoritate este dificil să coordonezi și mai ales să te impui. Niciunul din cei trei nu are un proiect finalizat cu succes care să ne convingă că ar putea recidiva cu încă unul. 

Reglementarea pieței energetice este un eșec al guvernării liberale, care depășește prin impact gestionarea dezastruoasă a pandemiei. Realitatea este că suntem pe cale să plătim prețul pentru lipsa de profesionalism a „Guvernului meu”. Oricare din ultimii doi ani. Orban, Cîțu sau Ciucă sunt doar cei pe care Iohannis i-a nominalizat, din interese exclusiv personale, să conducă Guvernul. Miniștrii, însă, sunt rezultatul crizei de personal pe care o traversează partidele. Cu foarte puține excepții, când au fost dispoziții prezidențiale, toți miniștrii sunt impuși de partide relevând nivelul obscurității acestora.

În ultimii 4 ani am avut 5 prim-miniștri și 6 guverne. Toate soluțiile de premier au fost exclusiv decizia președintelui, bazată pe calcule și interese personale. Întreaga perioadă a fost o criză fără sfârșit provocată și alimentată de Tândală. Niciunul din domnii fanarioți nu a influențat atât de profund negativ dezvoltarea spațiului carpato-danubiano-pontic cum a făcut-o actualul efemer de la Cotroceni. Regimul fanariot a fost dominat de fiscalitate excesivă, restrângerea autonomiei interne, sporirea obligațiilor față de Imperiul Otoman și accentuarea controlului acestuia asupra Principatelor. Nimic nu este diferit astăzi, doar imperialismul este disimulat printre foile unui parteneriat strategic.

Nu era nevoie să crească taxele pentru că oricum avem o fiscalizare care colectează anual jumătate din veniturile unei familii. Taxele sau impozitele aplicate populației, directe și indirecte, locale sau centrale, adună la buget mai mulți bani decât totalul sumelor vărsate de primele 5 corporații străine care căpușează România.  

De la suta de lei la sutele de ani… de austeritate

Într-o beție a promisiunilor ambele partide din coaliția de dreapta-stânga-mprejur anunță măsuri care ar trebui să ne liniștească. Președintele cu diplomă de licență controversată al PSD licitează cu subvenționarea prețului la alimentele de bază, suprataxarea averilor, majorarea pensiilor și a salariilor. Îi dă cu sec președintele cu dosare dubioase al PNL și aruncă pe masă scăderea TVA-ului și a CAS-ului. Premierul este adânc sufocat de grija pentru reziliență și pachete de măsuri (nu e clar de care) încât abia dacă are timp să concretizeze ceva. 

Prețurile sunt prinse într-o spirală din care actualul Guvern nu are capacitatea să le scoată. În afara zecilor de ședințe ale grupului de partide care susțin guvernarea, a sutelor de angajamente publice și a miilor de descinderi prin studiourile de televiziune nimic concret nu se întâmplă. Poate cu excepția unor șicane sau tachinări care mai aruncă un fake news către mass media, cât să elibereze agenda publică de subiectele cu adevărat stringente. 

Criza din sectorul energetic rămâne la fel de acută și este evident că nu se dorește o soluție în favoarea populației. Combustibilul a ajuns valorile din Austria și Spania, țări cu venituri mult peste cele din România. La alimente se anticipează prețuri cel puțin duble în primăvară, dar costurile de producție vor genera niveluri mult mai mari către sfârșitul anului.

Despre coronavirus, vaccinare și aberațiile pandemiei nu aveam voie să dezbatem. Dacă puneam întrebări de bun simț eram antivacciniști și pasibili de dosar penal pentru zădărnicirea combaterii bolilor sau infracțiuni contra sănătății publice. Astăzi televiziunile, care altfel nu atingeau subiectul, transmit reportaje și „breaking news” despre corupția și interesele financiare din industria farmaceutică.  Ne sunt prezentate informații „în exclusivitate”, dar care sunt publice încă din martie 2021. În urmă cu un an erau teorii ale conspirației, astăzi sunt anchete ale arnăuților din televiziunile care susțin Guvernul. Tare prost consideră unii poporul ăsta. 

Despre război poate să își dea cu părerea oricine. O țară, în care doctoratul în combaterea pandemiei era la îndemână oricărui reporter, ajunge să devină una în care fiecare invitat dintr-un studio de televiziune este expert militar. Se vorbește despre pandemie și război, mai puțin despre conflictul dintre Guvern și popor. Tot mai puțin despre pandemia de corupție din ATI-ul numit România.