Sancțiunile promise sunt necruțătoare

Sancțiunile aplicate, însă, depind de mulți factori și nuanțe complicate. Președintele american îl atenționează pe omologul său rus că „nu a văzut niciodată sancțiuni precum cele pe care am promis că vor fi impuse”. Vladimir Zelinsky, mai pragmatic, a cerut o poziția și mai fermă: identificarea acestor sancțiuni, fapt care ar trebui să descurajeze Rusia și să-i mai domolească apetitul expansionist. Totuși, pentru ca sancțiunile să funcționeze, aliații occidentali vor trebui să dea dovadă de unitate și să fie dispuși să suporte ei înșiși unele consecințe economice. Istoria sugerează că aceasta poate fi o provocare dificil de surmontat.

Reducerea fluxurilor de gaze către Europa pare principala armă a Moscovei, dar vulnerabilitatea UE la contramăsurile Kremlinului se extinde în toate sectoarele economiei cu repercusiuni sociale imposibil de anticipat.

În urma invaziei Crimeei, din 2014, Rusia a dispus măsuri pentru a deveni un exportator major de energie, un producător important de alimente și a-și reduce drastic dependența financiară de Occident. Eforturile Moscovei au avut un succes extraordinar. Este motivul pentru care Rusia poate influența fundamental traiectoria piețelor globale de mărfuri la fel de ușor pe cât America poate avea un impact asupra celor financiare, tocmai prin dispunerea unor sancțiuni care riscă să se transforme în bumerang.

Întreruperea legăturilor comerciale, blocarea tranzacțiilor bancare și a fluxurilor de aprovizionare pentru industria tehnologică sau interzicerea schimbului de materii prime vor crește presiunea inflaționistă și vor reduce activitatea pentru un număr semnificativ de companii occidentale. Spirala va atrage creșterea prețurilor, simultan cu cea a șomajului generat de închiderea sau reducerea activtății unor companii.   

Frăția ecologiștilor din Vest cu petroliștii din Est

Aproximativ 40% din importurile de gaze naturale ale Uniunii și aproape o treime din importurile de țiței provin din Rusia. Rezervele de gaze ale multor membri UE sunt la nivelul minim istoric, iar prețurile au crescut constant în ultimile luni. Blocarea Nord Stream 2 ar putea fi una din primele sancțiuni impuse, urmând a fi susținută de limitarea noilor proiecte de gaze rusești pe care Marea Britanie și UE le au în vedere.

Totuși, UE s-ar afla în fața unor decizii dificile și cu costuri uriașe dacă va fi nevoită să reducă nivelul de consum industrial și pentru populație. Mai mult, țări precum Germania au posibilități reduse de a trece la alte surse de energie pe termen scurt, cu atât mai mult cu cât și-au limitat considerabil capacitățile de producție bazate pe energia nucleară și cărbune.

Algeria este cel mai important furnizor de gaze pentru Italia și Spania. Situația din Ucraina îi oferă posibilitatea să-și consolideze prezența în Europa și oportunități de echilibrare a situației finaciare. Pe de altă parte, Algeria dorește menținerea unei relații bune cu Rusia, iar disputele cu Maroc afectează viabilitatea conductei Magreb-Europa.

Este puțin probabil ca Olanda să extragă mai mult din zăcământul „Groningen”, din cauza riscurilor de cutremur și a opoziției acerbe a localnicilor. Norvegia, al doilea cel mai important furnizor de gaz al Europei, nu poate crește prea mult producția pe termen scurt, iar livrările sunt orientate majoritar către țările nordice. 

Cu toate acestea, la fel ca în 2014 când au fost impuse sancțiuni, majoritatea economiștilor nu se așteaptă ca livrările de gaze să se oprească. Rusia dorește să fie percepută ca un furnizor de încredere.

Autoritățile europene au realizat, însă, că dependența agonizantă de gaz va fi agravată de controlul companiilor rusești asupra livrărilor de îngrășământ pentru agricultură. Îngrijorarea este amplificată de anunțul companiei rusești EuroChem de cumpărare a acțiunilor Borealis, divizia OMV care produce îngrășăminte pe bază de azot. 

Pe măsură ce forțele militare ruse își întăreau prezența la granițele Ucrainei, Moscova restricționa, până la 1 aprilie, livrările de îngrășăminte agricole care conțin nitrat de amoniu. Simultan Beijingul anunța o interzicere a exporturilor de îngrășăminte pe bază de fosfat, până la 1 iunie. Cele două decizii au crescut deja prețul global al alimentelor. 

În Europa cea mai importantă producătoare de îngrășăminte agricole este compania Yara din Norvegia. Nu ajută însă foarte mult industria alimentară europeană. La începutul acestui an aprovizionarea cu materii prime din Belarus a fost întreruptă, iar compania traversează un proces ambițios de retehnologizare care-i afectează capacitatea de producție. Alți producători locali sunt dependenți de gazul rusesc sau importat, care este de câteva ori mai scump decât ceea ce plătește industria rusă a îngrășămintelor pentru același produs. Alternativa îngrășămintelor „organice” trebuie să țină cont de faptul că astfel de soluții, prietenoase cu mediul, scad aproape la jumătate producția la hectar. 

Adevărul este că nu EuroChem a cauzat criza de gaz și îngrășăminte în Europa. Statele membre au decis că nu vor să foreze mai mult gaz pe propriul teritoriu. Deciziile ecologiștilor și ale Uniunii, de limitare a  utilizării gazului european, au generat dependența de puțurile și conductele rusești și de importurile costisitoare de gaz lichefiat din America sau Qatar. 

Profetul, aurul și... ucrainenii

Rusia este un important furnizor de materii prime nu doar pentru Europa. Asigură aproape 40% din paladiul necesar convertoarelor catalitice care limitează emisiile de carbon ale autovehiculelor și 30% din titan, pentru industria aerospațială. Măsurile luate în calcul, de blocul occidental includ, pe lângă controlul exportului componentelor pentru sectorul tehnologic sau industria de armament, și sancțiuni aplicate sectorului bancar. Experții anticipează un pachet extins care vizează băncile rusești, dar nu include, deocamdată, blocarea în sistemul financiar SWIFT.

Tensiunile dintre Rusia și Ucraina au alimentat, deja, volatilitatea piețelor în acest an. Companiile cu interese în regiune, precum producătorul finlandez de anvelope Nokian sau cel danez de bere Carlsberg, și-au văzut prețurile acțiunilor scăzând în ultimele săptămâni.

Creditorii sunt, de asemenea, în pericol, după cum a avertizat Banca Centrală Europeană. Mai mult de 60 mld. euro sunt datorate băncilor europene de către entitățile rusești, de aproape patru ori mai mult decât suma pe care o datorează insituțiilor financiare din SUA. Este adevărat, sumele depuse în băncile UE de către companiile rusești ar putea fi înghețate, dar pe termen lung ambele părți pierd.

Sancțiunile propuse împotriva băncilor rusești le-ar împiedica să efectueze tranzacții în valuta vestică, înghețând în esență orice active sau pasive deținute. Anul trecut, însă, Rusia a anunțat o „de-dolarizare” completă a Fondului Național de Rezervă care, prin tranzacții interne, a fost transformat în aur, yuan și ruble. 

Pe de altă parte, impactul oricăror sancțiuni financiare împotriva instituțiilor financiare rusești va fi, probabil, resimțit în întreaga lume. În Occident sunt suficiente bănci pentru care investițiile din Rusia ajung să fie în pericol. Ministrul rus de finanțe a declarat că sancțiunile împotriva băncilor ruse vor fi „neplăcute” și vor duce la o creștere a volatilității piețelor financiare interne, dar statul se va asigura că toate depozitele la bănci și toate tranzacțiile, inclusiv în valută, vor fi garantate. Rezervele de valută forte ale Rusiei, ajunse la 635 mld. dolari, vor ajuta la protejarea sistemului bancar împotriva unor sancțiuni.

Europa are avantajul tehnologic și încearcă să-și demonstreze unitatea. Gazele și îngrășămintele nu sunt livrate, însă, prin scrisori de intenție sau satisfacțiile unor lideri temporari. Rușii au avut o strategie și au pus-o în aplicare. Criza alimentară globală și dependența energetică europeană sunt probabil considerente care-i obligă pe occidentali să fie mai reținuți în a se grăbi să prezinte clar sancțiunile împotriva Rusiei.